INSURECȚIONÁL, -Ă, insurecționali, -e, adj. De insurecție, caracteristic insurecției, al insurecției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. insurrectionnel.

INSURECȚIONÁL, -Ă, insurecționali, -e, adj. De insurecție, caracteristic insurecției, al insurecției. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. insurrectionnel.

INSURECȚIONÁL, -Ă, insurecționali, -e, adj. De insurecție, caracteristic insurecției. Armata Roșie a învins pentru că în spatele frontului armatelor albe... au activat în ilegalitate admirabili bolșevici, membri și nemembri de partid, care ridicau pe muncitori și țărani la acțiuni insurecționale împotriva intervenționiștilor și a gardiștilor albi. Ist. P.C.(b) 359. – Pronunțat: -ți-o-.

insurecționál (-ți-o-) adj. m., pl. insurecționáli; f. insurecționálă, pl. insurecționále

insurecționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. insurecționáli; f. sg. insurecționálă, pl. insurecționále

INSURECȚIONÁL, -Ă adj. De insurecție, al insurecției. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. insurrectionnel].

INSURECȚIONÁL, -Ă adj. referitor la insurecție. (< fr. insurrectionnel)

INSURECȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de insurecție; propriu insurecției. /<fr. insurrectionnel

*insurecționál, -ă adj. (d. insurecțiune; fr. insurrectionnel). De insurecțiune, de insurgențĭ: mișcare insurecțională.