Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru insultat

INSULT├ü, ins├║lt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insult─â; a ofensa, a jigni. ÔÇô Din fr. insulter, lat. insultare.
INSULT├üT, -─é, insulta╚Ťi, -te, adj. C─âruia i s-a adus o insult─â; jignit, ofensat. ÔÇô V. insulta.
INSULT├ü, ins├║lt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insult─â; a ofensa, a jigni. ÔÇô Din fr. insulter, lat. insultare.
INSULT├üT, -─é, insulta╚Ťi, -te, adj. C─âruia i s-a adus o insult─â; jignit, ofensat. ÔÇô V. insulta.
INSULT├ü, ins├║lt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva (prin vorbe sau fapte) o insult─â; a oc─âr├«, a ofensa, a jigni. M-a insultat!... Ai s─â te duci imediat s─â-i ceri socoteal─â. ARGHEZI, P. T. 132. ÔŚŐ Fig. ╚śi ale b─âtr├«ne╚Ťei albi plete insult├«nd. BOLINTINEANU, O. 203.
insultá (a ~) vb., ind. prez. 3 insúltă
insultá vb., ind. prez. 1 sg. insúlt, 3 sg. și pl. insúltă
INSULTÁ vb. v. jigni.
INSULTÁT adj. v. jignit.
INSULTÁ vb. I. tr. A aduce (cuiva) o insultă; a jigni. [P.i. insúlt, 3,6 -tă. / < fr. insulter, cf. lat. insultare].
INSULT├ü vb. tr. a aduce (cuiva) o insult─â; (fig.) a brava cu insolen╚Ť─â. (< fr. insulter)
A INSULTÁ insúlt tranz. (persoane) A trata cu insulte; a înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a ofensa. /<fr. insulter, lat. insultare
insult├á v. a oc─âr├« cu fapta sau cu vorba, a ofensa pe fa╚Ť─â.
insultat a. și m. care a primit o insultă.
*ins├║lt, a -├í v. tr. (lat. in-sultare, d. saltare, a s─âlta. V. exult, re-zult). Ultragiez, spun cu─şva cuvinte injurioase. Fig. Fam. Acest orator insult─â auzu oamenilor, vorbe╚Öte foarte prost.
INSULTA vb. a jigni, a ofensa, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a r─âni, (livr. fig.) a leza.
INSULTAT adj. jignit, ofensat, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, r─ânit, (livr. fig.) lezat.

Insultat dex online | sinonim

Insultat definitie

Intrare: insultat
insultat adjectiv
Intrare: insulta
insulta verb grupa I conjugarea I