INSULTĂTÓR, -OÁRE, insultători, -oare, adj. Care insultă; jignitor, ofensator, injurios. – Insulta + suf. -ător.

INSULTĂTÓR, -OÁRE, insultători, -oare, adj. Care insultă; jignitor, ofensator, injurios. – Insulta + suf. -ător.

INSULTĂTÓR, -OÁRE, insultători, -oare, adj. Jignitor, ofensator. Vorbe insultătoare. ▭ Camarazii lui de odinioară îl priveau de sus, făcîndu-și ochii mititei și afectînd o milă insultătoare, care pe dînsul îl rănea amarnic și-i umplea inima de venin. VLAHUȚĂ, O. A. 107.

insultătór adj. m., pl. insultătóri; f. sg. și pl. insultătoáre

insultătór adj. m., pl. insultătóri; f. sg. și pl. insultătoáre

INSULTĂTÓR adj. v. jignitor.

INSULTĂTÓR, -OÁRE adj. Jignitor, ofensator. [< insulta + -tor].

INSULTĂTÓR, -OÁRE adj. care insultă; jignitor, ofensator. (< insulta + -tor)

INSULTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care insultă; care aduce o insultă; jignitor; ofensator. 2) Care conține o insultă; cu caracter de insultă; jignitor; ofensator; injurios. Vorbă ~oare. /a insulta + suf. ~ător

insultător a. care insultă: vorbe insultătoare ║ m. cel ce insultă obișnuit.

INSULTĂTOR adj. injurios, jignitor, ofensator, (livr.) vexant, vexatoriu, (fig.) tare. (I-a spus vorbe ~.)