Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru insuficient

INSUFICI├ëNT, -─é, insuficien╚Ťi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ); nesatisf─âc─âtor; nemul╚Ťumitor. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). [Pr.: -ci-ent] ÔÇô Din lat. insufficiens, -ntis, it. insufficiente.
INSUFICI├ëNT, -─é, insuficien╚Ťi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ); nesatisf─âc─âtor; nemul╚Ťumitor. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). [Pr.: -ci-ent] ÔÇô Din lat. insufficiens, -ntis, it. insufficiente.
INSUFICI├ëNT, -─é, insuficien╚Ťi, -te, adj. Care nu ajunge, care nu e de ajuns, ne├«ndestul─âtor (cantitativ); care nu satisface (calitativ), nesatisf─âc─âtor. Datorit─â faptului c─â imprim─ârile s├«nt insuficiente ├«n raport cu necesit─â╚Ťile, multe din aceste c├«ntece au r─âmas necunoscute de mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/2. ÔŚŐ (Adverbial) Elev insuficient preg─âtit. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Not─â, calificativ sub limita de admitere la o prob─â, la un examen. A luat un insuficient la matematici. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ci-ent.
insufici├ęnt adj. m., pl. insufici├ęn╚Ťi; f. insufici├ęnt─â, pl. insufici├ęnte
insufici├ęnt adj. m. suficient
INSUFICI├ëNT adj., adv. 1. adj. ne├«ndestul─âtor, nemul╚Ťumitor, nesatisf─âc─âtor, redus, s─ârac. (Cantitate ~.) 2. adj. v. pu╚Ťin. 3. adj. ne├«ndestul─âtor, nesatisf─âc─âtor, redus, s─ârac. (Un inventar ~ de utilaje.) 4. adj. v. redus. 5. adv. prost.
Insuficient Ôëá suficient
INSUFICI├ëNT, -─é adj. Care nu este suficient, care nu ajunge; nesatisf─âc─âtor. // s.m. Calificativ sub limita de trecere, ob╚Ťinut de un candidat la un examen. [Pron. -ci-ent. / cf. lat. insufficiens, it. insufficiente, fr. insuffisant].
INSUFICIÉNT, -Ă I. adj. care nu este suficient; nesatisfăcător. II. s. m. calificativ sub limita de trecere, la un examen. (< it. insufficiente, lat. insufficiens)
INSUFICI├ëNT1 m. Calificativ echivalent cu una din notele ÔÇ×unuÔÇŁ, ÔÇ×doiÔÇŁ, ÔÇ×treiÔÇŁ sau ÔÇ×patruÔÇŁ (├«n sistemul de apreciere a cuno╚Ötin╚Ťelor prin zece puncte). [Sil. -ci-ent] /<lat. insufficiens, ~ntis
INSUFICI├ëNT2 ~t─â ( ~╚Ťi, ~te) ╚Öi adverbial Care nu este suficient; ne├«ndestul─âtor; nesatisf─âc─âtor. [Sil. -ci-ent] /<lat. insufficiens, ~ntis
insuficient a. care nu e destul: cantitate insuficient─â.
*insufici├ęnt, -─â adj. (lat. in-sufficiens, -├ęntis). Ne├«ndustul─âtor, care nu ajunge: ban─ş insuficien╚Ť─ş. Care nÔÇÖare destul─â inteligen╚Ť─â pentru sarcina lu─ş: general insuficient. Adv. ├Än mod insuficient.
INSUFICIENT adj., adv. 1. adj. ne├«ndestul─âtor, nesatisf─âc─âtor, redus. (Cantitate ~.) 2. adj. pu╚Ťin. (Oaste ~; bani ~.) 3. adj. ne├«ndestul─âtor, nesatisf─âc─âtor, redus, s─ârac. (Un inventar ~ de utilaje.) 4. adj. mic, pu╚Ťin, redus, slab. (Are ~ posibilit─â╚Ťi de realizare.) 5. adv. prost, pu╚Ťin, r─âu. (O munc─â ~ pl─âtit─â.)
INSUFICI├ëNT, -─é adj. (cf. lat. insufficiens, it. insufficiente, fr. insuffisant): ├«n sintagmele independen╚Ť─â insuficient─â ╚Öi principal─â regent─â insuficient─â (v.).

Insuficient dex online | sinonim

Insuficient definitie

Intrare: insuficient
insuficient adjectiv