insuficiență castronală definitie

15 definiții pentru insuficiență castronală

INSUFICIÉNȚĂ, insuficiențe, s. f. Stare, situație a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate funcțională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcțiuni complexe a organismului. ◊ Insuficiență cardiacă = incapacitate a miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient în raport cu nevoile organismului. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. insuffîcientia, it. insuffîcienza.
INSUFICIÉNȚĂ, insuficiențe, s. f. Stare, situație a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate funcțională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcțiuni complexe a organismului. ◊ Insuficiență cardiacă = stare patologică manifestată prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient în raport cu nevoile organismului. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. insuficientia, it. insufficienza.
INSUFICIÉNȚĂ, insuficiențe, s. f. Însușirea a ceea ce este insuficient. Insuficiența probelor. ♦ Stare a unui organ care nu-și îndeplinește normal funcțiunea. Insuficiența glandei tiroide. – Pronunțat: -ci-en-.
insuficiénță (-ci-en-) s. f., g.-d. art. insuficiénței; pl. insuficiénțe
insuficiénță s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. insuficiénței; pl. insuficiénțe
INSUFICIÉNȚĂ s. 1. v. lipsă. 2. v. defect.
Insuficiență ≠ prisos, surplus
INSUFICIÉNȚĂ s.f. Situația, starea a ceea ce este insuficient. ♦ (Med.) Stare de funcționare anormală a unui organ. [Cf. lat. insufficientia, it. insufficienza, fr. insuffisance].
INSUFICIÉNȚĂ s. f. 1. situația, starea a ceea ce este insuficient. 2. (med.) incapacitate a unui organ, aparat sau sistem de a funcționa normal. (< it. insufficienza, lat. insufficientia)
INSUFICIÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter insuficient. 2) Defect funcțional (al unui organ). ~ hepatică. [Sil. -ci-en-] /<lat. insufficientia
insuficiență f. 1. caracterul celor insuficiente; 2. fig. incapacitate: a recunoaște insuficiența sa.
*insuficiență f., pl. e (lat. in-sufficientia). Lipsă de suficiență: insuficiența recolteĭ. Incapacitate: a-țĭ recunoaște tu singur insuficiența. Med. Insuficiența inimiĭ, reaŭa funcționare a valvulelor eĭ, ceĭa ce cauzează suferința organizmuluĭ.
INSUFICIENȚĂ s. 1. lipsă, sărăcie, (înv.) neajungere. (~ de legume pe piață.) 2. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carență, racilă, tară, (pop. și fam.) beteșug, (reg. și fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Are nenumărate ~.)
INSUFICIÉNȚĂ s. f. (cf. lat. insufficientia, it. insufficienza, fr. insuffisance): stare deficitară a cuvintelor din punct de vedere noțional și semantic; slăbire accentuată până la dispariție a conținutului noțional și semantic al cuvintelor. ◊ ~ noționálă: slăbire accentuată sau lipsă a conținutului noțional al unui cuvânt. ◊ ~ semántică: slăbire accentuată sau lipsă a conținutului semantic al unui cuvânt sau chiar al unei propoziții.
insuficiență castronală expr. (glum.) foame.

insuficiență castronală dex