Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru insubordonare

INSUBORDON├üRE, insubordon─âri, s. f. Nesupunere la ordinele autorit─â╚Ťilor superioare; indisciplin─â, neascultare, nesubordonare. ÔÇô In1- + subordonare (probabil dup─â fr. insubordination).
INSUBORDON├üRE, insubordon─âri, s. f. Nesupunere la ordinele autorit─â╚Ťilor superioare; indisciplin─â, neascultare, nesubordonare. ÔÇô In1- + subordonare (probabil dup─â fr. insubordination).
INSUBORDON├üRE, insubordon─âri, s. f. (Rar) Nesupunere la ordinele autorit─â╚Ťilor superioare; neascultare, indisciplin─â. Act de insubordonare.
!insubordonáre (-su-bor-/-sub-or-) s. f., g.-d. art. insubordonắrii; pl. insubordonắri
insubordonáre s. f. (sil. mf. -sub-) subordonare
INSUBORDONÁRE s. v. indisciplină, neascultare, nedisciplină, nesupunere.
INSUBORDONÁRE s.f. (Rar) Nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. [Cf. fr. insubordination].
INSUBORDONÁRE s. f. nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. (după fr. insubordination)
INSUBORDONÁRE ~ări f. Refuz de a se supune ordinelor celor superiori; nesupunere; neascultare. /in- + subordonare
*insubordina╚Ťi├║ne f. (in- ╚Öi subordina╚Ťiune). Lips─â de subordina╚Ťiune, nesupunere: spirit de insubordina╚Ťiune. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
insubordonare s. v. INDISCIPLIN─é. NEASCULTARE. NEDISCIPLIN─é. NESUPUNERE.

Insubordonare dex online | sinonim

Insubordonare definitie

Intrare: insubordonare
insubordonare substantiv feminin
  • silabisire: -sub-