Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru instrumentare

INSTRUMENT├ü, instrumentez, vb. I. Tranz. 1. A aranja o bucat─â muzical─â pe (grupuri de) instrumente. ÔÖŽ (Impr.) A executa o bucat─â muzical─â la unul sau la mai multe instrumente. 2. A efectua o instrumenta╚Ťie (3). ÔÇô Din fr. instrumenter.
INSTRUMENT├üR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare ├«ntr-o anumit─â activitate. ÔÇô Instrument + suf. -ar.
INSTRUMENT├ü, instrumentez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A aranja o bucat─â muzical─â pe (grupuri de) instrumente. ÔÖŽ (Impr.) A executa o bucat─â muzical─â la unul sau la mai multe instrumente. 2. A efectua o instrumenta╚Ťie (3). ÔÇô Din fr. instrumenter.
INSTRUMENT├üR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare ├«ntr-o anumit─â activitate. ÔÇô Instrument + suf. -ar.
INSTRUMENT├ü, instrumentez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A aranja o bucat─â muzical─â prin distribuirea fiec─ârei voci unui instrument sau unui grup de instrumente. ÔÖŽ (Impropriu) A executa o bucat─â muzical─â la unul sau la mai multe instrumente. Deaca s-ar ispiti cineva s─â cerce a instrumenta ╚Öi a vocaliza prin codri muzic─â clasic─â... chiar ╚Öi iepurii ar apuca-o ├«ndat─â la picior. ODOBESCU, S. III 101. 2. A efectua o instrumenta╚Ťie (3).
INSTRUMENT├üR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare unei anumite activit─â╚Ťi. Instrumentarul sec╚Ťiei de chirurgie.
instrumentá (a ~) vb., ind. prez. 3 instrumenteáză
instrumentár s. n., pl. instrumentáre
instrument├í vb., ind. prez. 1 sg. instrument├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. instrumente├íz─â
instrumentár s. n., pl. instrumentáre
instrumentáre s. f., g.-d. art. instrumentării
INSTRUMENTÁ vb. v. orchestra.
INSTRUMENTÁ vb. v. ancheta, cerceta, instrui.
INSTRUMENTÁR s. utilaj. (~ al unui laborator.)
INSTRUMENTÁRE s. v. anchetare, anchetă, cercetare, instruire.
INSTRUMENT├ü vb. I. 1. intr. A ├«ntocmi contracte, procese-verbale ╚Öi alte acte publice. 2. tr. (Rar) A aranja o bucat─â muzical─â pe grupuri de instrumente. 3. A face instrumenta╚Ťia (2) unei piese r─âmase ├«ntr-un pu╚Ť de petrol. [< fr. instrumenter].
INSTRUMENTÁR s.n. Totalitatea instrumentelor folosite într-o anumită activitate. [Cf. fr. instrumentaire].
INSTRUMENT├ü vb. I. intr. a ├«ntocmi contracte, procese-verbale ╚Öi alte acte publice. II. tr. 1. a aranja o bucat─â muzical─â pe grupuri de instrumente. 2. a efectua o instrumenta╚Ťie (1). 3. a manipula. (< fr. instrumenter)
INSTRUMENTÁR s. n. totalitatea instrumentelor într-o anumită activitate. (< fr. instrumentaire)
INSTRUMENT├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a instrumenta. 2. (inform.) inserare de instruc╚Ťiuni adi╚Ťionale ├«ntr-un program de testat, ├«n scopul evalu─ârii unor atribute ale acestuia. (< instrumenta)
A INSTRUMENT├ü ~├ęz 1. tranz. 1) (piese muzicale) A aranja pe grupuri de instrumente, pentru a putea fi executat de orchestr─â; a orchestra. 2) (unelte, piese) A scoate cu ajutorul unor dispozitive speciale dintr-o min─â sau dintr-o sond─â. 2. intranz. A elabora contracte, procese-verbale ╚Öi alte acte publice. /<fr. instrumenter
INSTRUMENT├üR ~e n. Totalitate a instrumentelor necesare unei activit─â╚Ťi. /instrumentar
instrumentà v. Jur. a face contracte, procese-verbale și alte acte publice.
*instrument├ír, -─â adj. (d. instrument: fr. -entaire). Jur. Martur instrumentar, acela care asist─â c├«nd un func╚Ťionar public valideaz─â un act pentru a c─âru─ş validitate e necesar─â prezen╚Ťa marturilor. S. n., pl. e. Totalitatea instrumentelor (uneltelor, sculelor) unu─ş meseria╚Ö, unu─ş plugar ╚Ö. a. V. inventar ╚Öi utilaj.
*instrumenta╚Ťi├║ne f. (d. instrumentez; fr. -entation). Modu cum e dispus─â partea instrumental─â a une─ş buc─â╚Ť─ş muzicale, orhestra╚Ťiune. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
*instrument├ęz v. tr. (d. instrument; fr. -enter). Jur. Fac contracte, procese-verbale ╚Öi alte acte publice. Muz. Orhestrez.
INSTRUMENTA vb. (MUZ.) a orchestra.
INSTRUMENTAR s. utilaj. (~ al unui laborator.)
instrument├í vb. I A manipula ÔŚŐ ÔÇ×Universitatea nu s-a l─âsat instrumentat─â pentru a genera conflicte interetnice.ÔÇŁ ÔÇ×22ÔÇŁ 35/95 p. 5 (din [a face un] instrument [din]; DN, DEX, DN3 ÔÇô alt sens)
instrument├íre s. f. (jur.) Alc─âtuire a documentelor necesare pentru declan╚Öarea unei ac╚Ťiuni juridice ÔŚŐ ÔÇ×Instrumentarea unor [...] dosareÔÇŁ FR 4/91 p. 9; v. ╚Öi Ad. 24 VII 91 p. 5 (I. Preda ├«n LR 10/92 p. 586)

Instrumentare dex online | sinonim

Instrumentare definitie

Intrare: instrumenta
instrumenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: instrumentare
instrumentare substantiv feminin
Intrare: instrumentar
instrumentar substantiv neutru