instrumentare definitie

30 definiții pentru instrumentare

INSTRUMENTÁ, instrumentez, vb. I. Tranz. 1. A aranja o bucată muzicală pe (grupuri de) instrumente. ♦ (Impr.) A executa o bucată muzicală la unul sau la mai multe instrumente. 2. A efectua o instrumentație (3). – Din fr. instrumenter.
INSTRUMENTÁR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare într-o anumită activitate. – Instrument + suf. -ar.
INSTRUMENTÁ, instrumentez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A aranja o bucată muzicală pe (grupuri de) instrumente. ♦ (Impr.) A executa o bucată muzicală la unul sau la mai multe instrumente. 2. A efectua o instrumentație (3). – Din fr. instrumenter.
INSTRUMENTÁR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare într-o anumită activitate. – Instrument + suf. -ar.
INSTRUMENTÁ, instrumentez, vb. I. Tranz. 1. (Rar) A aranja o bucată muzicală prin distribuirea fiecărei voci unui instrument sau unui grup de instrumente. ♦ (Impropriu) A executa o bucată muzicală la unul sau la mai multe instrumente. Deaca s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta și a vocaliza prin codri muzică clasică... chiar și iepurii ar apuca-o îndată la picior. ODOBESCU, S. III 101. 2. A efectua o instrumentație (3).
INSTRUMENTÁR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare unei anumite activități. Instrumentarul secției de chirurgie.
instrumentá (a ~) vb., ind. prez. 3 instrumenteáză
instrumentár s. n., pl. instrumentáre
instrumentá vb., ind. prez. 1 sg. instrumentéz, 3 sg. și pl. instrumenteáză
instrumentár s. n., pl. instrumentáre
instrumentáre s. f., g.-d. art. instrumentării
INSTRUMENTÁ vb. v. orchestra.
INSTRUMENTÁ vb. v. ancheta, cerceta, instrui.
INSTRUMENTÁR s. utilaj. (~ al unui laborator.)
INSTRUMENTÁRE s. v. anchetare, anchetă, cercetare, instruire.
INSTRUMENTÁ vb. I. 1. intr. A întocmi contracte, procese-verbale și alte acte publice. 2. tr. (Rar) A aranja o bucată muzicală pe grupuri de instrumente. 3. A face instrumentația (2) unei piese rămase într-un puț de petrol. [< fr. instrumenter].
INSTRUMENTÁR s.n. Totalitatea instrumentelor folosite într-o anumită activitate. [Cf. fr. instrumentaire].
INSTRUMENTÁ vb. I. intr. a întocmi contracte, procese-verbale și alte acte publice. II. tr. 1. a aranja o bucată muzicală pe grupuri de instrumente. 2. a efectua o instrumentație (1). 3. a manipula. (< fr. instrumenter)
INSTRUMENTÁR s. n. totalitatea instrumentelor într-o anumită activitate. (< fr. instrumentaire)
INSTRUMENTÁRE s. f. 1. acțiunea de a instrumenta. 2. (inform.) inserare de instrucțiuni adiționale într-un program de testat, în scopul evaluării unor atribute ale acestuia. (< instrumenta)
A INSTRUMENTÁ ~éz 1. tranz. 1) (piese muzicale) A aranja pe grupuri de instrumente, pentru a putea fi executat de orchestră; a orchestra. 2) (unelte, piese) A scoate cu ajutorul unor dispozitive speciale dintr-o mină sau dintr-o sondă. 2. intranz. A elabora contracte, procese-verbale și alte acte publice. /<fr. instrumenter
INSTRUMENTÁR ~e n. Totalitate a instrumentelor necesare unei activități. /instrumentar
instrumentà v. Jur. a face contracte, procese-verbale și alte acte publice.
*instrumentár, -ă adj. (d. instrument: fr. -entaire). Jur. Martur instrumentar, acela care asistă cînd un funcționar public validează un act pentru a căruĭ validitate e necesară prezența marturilor. S. n., pl. e. Totalitatea instrumentelor (uneltelor, sculelor) unuĭ meseriaș, unuĭ plugar ș. a. V. inventar și utilaj.
*instrumentațiúne f. (d. instrumentez; fr. -entation). Modu cum e dispusă partea instrumentală a uneĭ bucățĭ muzicale, orhestrațiune. – Și -áție și -áre.
*instrumentéz v. tr. (d. instrument; fr. -enter). Jur. Fac contracte, procese-verbale și alte acte publice. Muz. Orhestrez.
INSTRUMENTA vb. (MUZ.) a orchestra.
INSTRUMENTAR s. utilaj. (~ al unui laborator.)
instrumentá vb. I A manipula ◊ „Universitatea nu s-a lăsat instrumentată pentru a genera conflicte interetnice.” „22” 35/95 p. 5 (din [a face un] instrument [din]; DN, DEX, DN3 – alt sens)
instrumentáre s. f. (jur.) Alcătuire a documentelor necesare pentru declanșarea unei acțiuni juridice ◊ „Instrumentarea unor [...] dosare” FR 4/91 p. 9; v. și Ad. 24 VII 91 p. 5 (I. Preda în LR 10/92 p. 586)

instrumentare dex

Intrare: instrumenta
instrumenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: instrumentare
instrumentare substantiv feminin
Intrare: instrumentar
instrumentar substantiv neutru