Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru instrumentar

INSTRUMENT├üR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare ├«ntr-o anumit─â activitate. ÔÇô Instrument + suf. -ar.
INSTRUMENT├üR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare ├«ntr-o anumit─â activitate. ÔÇô Instrument + suf. -ar.
INSTRUMENT├üR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare unei anumite activit─â╚Ťi. Instrumentarul sec╚Ťiei de chirurgie.
instrumentár s. n., pl. instrumentáre
instrumentár s. n., pl. instrumentáre
INSTRUMENTÁR s. utilaj. (~ al unui laborator.)
INSTRUMENTÁR s.n. Totalitatea instrumentelor folosite într-o anumită activitate. [Cf. fr. instrumentaire].
INSTRUMENTÁR s. n. totalitatea instrumentelor într-o anumită activitate. (< fr. instrumentaire)
INSTRUMENT├üR ~e n. Totalitate a instrumentelor necesare unei activit─â╚Ťi. /instrumentar
*instrument├ír, -─â adj. (d. instrument: fr. -entaire). Jur. Martur instrumentar, acela care asist─â c├«nd un func╚Ťionar public valideaz─â un act pentru a c─âru─ş validitate e necesar─â prezen╚Ťa marturilor. S. n., pl. e. Totalitatea instrumentelor (uneltelor, sculelor) unu─ş meseria╚Ö, unu─ş plugar ╚Ö. a. V. inventar ╚Öi utilaj.
INSTRUMENTAR s. utilaj. (~ al unui laborator.)

Instrumentar dex online | sinonim

Instrumentar definitie

Intrare: instrumentar
instrumentar substantiv neutru