instrumentar definitie

11 definiții pentru instrumentar

INSTRUMENTÁR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare într-o anumită activitate. – Instrument + suf. -ar.
INSTRUMENTÁR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare într-o anumită activitate. – Instrument + suf. -ar.
INSTRUMENTÁR, instrumentare, s. n. Totalitatea instrumentelor necesare unei anumite activități. Instrumentarul secției de chirurgie.
instrumentár s. n., pl. instrumentáre
instrumentár s. n., pl. instrumentáre
INSTRUMENTÁR s. utilaj. (~ al unui laborator.)
INSTRUMENTÁR s.n. Totalitatea instrumentelor folosite într-o anumită activitate. [Cf. fr. instrumentaire].
INSTRUMENTÁR s. n. totalitatea instrumentelor într-o anumită activitate. (< fr. instrumentaire)
INSTRUMENTÁR ~e n. Totalitate a instrumentelor necesare unei activități. /instrumentar
*instrumentár, -ă adj. (d. instrument: fr. -entaire). Jur. Martur instrumentar, acela care asistă cînd un funcționar public validează un act pentru a căruĭ validitate e necesară prezența marturilor. S. n., pl. e. Totalitatea instrumentelor (uneltelor, sculelor) unuĭ meseriaș, unuĭ plugar ș. a. V. inventar și utilaj.
INSTRUMENTAR s. utilaj. (~ al unui laborator.)

instrumentar dex

Intrare: instrumentar
instrumentar substantiv neutru