Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru instrumental

INSTRUMENT├üL, -─é, instrumentali, -e, adj. 1. Care se execut─â cu ajutorul instrumentelor. 2. (Gram.; ├«n sintagma; ╚Öi substantivat, n.) Complement circumstan╚Ťial instrumental = complement circumstan╚Ťial care arat─â mijlocul prin care se realizeaz─â o ac╚Ťiune. ÔÇô Din fr. instrumental.
INSTRUMENT├üL, -─é, instrumentali, -e, adj. 1. F─âcut, executat cu ajutorul instrumentelor. 2. (Gram.; ├«n sintagma) Complement circumstan╚Ťial instrumental = complement circumstan╚Ťial care arat─â mijlocul prin care se realizeaz─â o ac╚Ťiune. ÔÇô Din fr. instrumental.
INSTRUMENT├üL, -─é, instrumentali, -e, adj. 1. Care se execut─â cu ajutorul instrumentelor, care folose╚Öte instrumente. Muzic─â instrumental─â. 2. (Gram.; ├«n expr.) Complement circumstan╚Ťial instrumental = complement circumstan╚Ťial care arat─â mijlocul prin care se realizeaz─â o ac╚Ťiune.
instrumentál1 adj. m., pl. instrumentáli, f. instrumentálă, pl. instrumentále
*instrumentál2 s. n., pl. instrumentále
instrumentál adj. m., pl. instrumentáli; f. sg. instrumentálă, pl. instrumentále
INSTRUMENT├üL, -─é adj. 1. (Muz.) F─âcut, executat cu ajutorul instrumentelor. 2. Complement circumstan╚Ťial instrumental = complement circumstan╚Ťial care arat─â prin ce mijloc se ├«ndepline╚Öte o ac╚Ťiune. [Cf. fr. instrumental].
INSTRUMENT├üL, -─é I. adj. 1. (despre muzic─â) executat cu ajutorul instrumentelor. 2. complement circumstan╚Ťial ~ = complement care arat─â mijlocul prin care se ├«ndepline╚Öte o ac╚Ťiune; propozi╚Ťie ~─â (╚Öi s. f.) = propozi╚Ťie circumstan╚Ťial─â care ├«ndepline╚Öte ├«n fraz─â rol de complement circumstan╚Ťial instrumental. ÔŚŐ (psih.; despre condi╚Ťion─âri, obiecte, acte psihice) care serve╚Öte drept mijloc pentru dezvoltarea unei ac╚Ťiuni sau ob╚Ťinerea unui efect. II. s. n. caz al flexiunii nominale ├«n indo-european─â (transmis ╚Öi ├«n limba rus─â) care arat─â instrumentul cu ajutorul c─âruia se realizeaz─â ac╚Ťiunea verbului. (< fr. instrumental)
INSTRUMENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre piese muzicale) Care este executat la instrumente. 2) Care este format din instrumente. Ansamblu ~. /<fr. instrumental
instrumental a. 1. care serv─â de instrument: cauz─â instrumental─â; 2. care se execut─â cu instrumente: muzica instrumental─â.
*instrument├íl, -─â adj. Care serve╚Öte ca instrument: ablativu instrumental (sa┼ş al instrumentulu─ş). Executat pin instrumente: muzic─â instrumental─â (sa┼ş de instrumente). S. n., pl. e sa┼ş ╚Öi ur─ş. ├Än unele limb─ş, ca sanscrita, greceasca veche, slava veche, latina arhaic─â, un caz care ar─âta instrumentu (mijlocu ├«ntrebuin╚Ťat).
instrumental─â, muzic─â ~ muzic─â executat─â exclusiv de instrumente*, prin opozi╚Ťie cu muzica vocal─â* executat─â de voci (1.). I. care acompaniaz─â vocile face parte din categoria muzical─â vocal─â*. Primele notific─âri ale i. dateaz─â din sec. 4 ├«. Hr. ╚Öi se refer─â la Grecia antic─â, unde c├óntul din aulos* solo era foarte r─âsp├óndit, fiind tratat la egalul celorlalte arte ├«n cadrul Jocurilor Pithice. A urmat o lung─â perioad─â ├«n care i. ╚Öi-a pierdut importan╚Ťa ├«n favoarea muzicii vocale. Apare doar ca acompaniatoare a acesteia, ├«n special ├«n genurile muzicii laice, sec. 13-14, perpetu├ónd ├«nc─â practica acomp. instr. al vocii la org─â veche, harp─â* (ÔÇ×folosit─â de trubaduriÔÇŁ), viola da braccio, viola da gamba cu 6 sunete, sau viola dÔÇÖamour (v. viole) cu 6 strune. Sec. 16 poate fi socotit ca momentul de r─âscruce ├«n istoria i., aceasta ├«ncep├ónd acum s─â capete importan╚Ť─â at├ót prin apari╚Ťia unor noi instr. (violina*, clavecinul*, virginalul), c├ót ╚Öi prin folosin╚Ťa tot mai frecvent─â ├«n acomp. dansurilor*, vocilor, spectacolelor teatrale. Acum ├«ncep s─â apar─â diferen╚Ťierile genurilor vocale ╚Öi instr., dup─â cum ├«nt├ólnim ╚Öi specificarea ├«n partituri*; ÔÇ×da cantareÔÇŁ pentru lucr─ârile ce urmau a fi ÔÇ×sunateÔÇŁ instr. Emanciparea i. se datoreaz─â ├«n special genului muzicii de dans, sub forma succesiunilor de mi╚Öc─âri dansante (pavana*, gagliarda*, couranta*, sarabanda* etc.) ╚Öi a interludiilor (1) instr. ce se interpretau ├«n pauzele dintre scene ╚Öi acte ale reprezenta╚Ťiilor dramatice. Acestea au condus la apari╚Ťia formelor i. din sec. urm─âtoare: suita*, sonata*, simfonia* ╚Ö.a. Un alt gen care ├«nlesne╚Öte dezvoltarea i. este concertul (cunoscut ├«n Italia ├«n sec. 16). Era un gen prin excelen╚Ť─â vocal, dar uneori i se ad─âuga ╚Öi o forma╚Ťie instr., const├ónd ├«n dialogul dintre voci (1) sau dintre voci ╚Öi instr. Cu timpul, prin perfec╚Ťionarea ╚Öi diversitatea instr. (sec. 17-18), vocile au fost ├«nlocuite de instr. sau grupuri de instr. soliste, d├ónd na╚Ötere concerto-ului grosso* (des─âv├ór╚Öit de Johann Sebastian Bach ÔÇô Concertele brandenburgice) ╚Öi mai apoi concertului (2) clasic (Wolfgang Amadeus Mozart). Perfec╚Ťionarea instr., dezvoltarea genurilor (1, 2) ╚Öi formelor* i. se reflect─â ├«n num─ârul tot mai mare de compozi╚Ťii (1) care ├«mbog─â╚Ťesc literatura muzical─â instr. cu lucr─âri scrise pentru un singur instr. solist, forma╚Ťii instr. mici [duo (1), cvartet (1), cvintet (1), sextet (1), septet (1), octuor (1), dixtuor (1)], orch. de camer─â ╚Öi orch. simf. mari.
teatru instrumental (muzical) v. obiect sonor; sincretism.
INSTRUMENT├üL, -─é adj. (cf. fr. instrumental): ├«n sintagmele circumstan╚Ťial instrumental, circumstan╚Ťial─â instrumental─â ╚Öi fonetic─â instrumental─â (v.).
INSTRUMENT├üL s. n. (< adj. instrumental, -─â, cf. fr. instrumental): caz al flexiunii nominale ├«n indo-european─â, care ar─âta obiectul (instrumentul) cu ajutorul c─âruia se realizeaz─â ac╚Ťiunea verbului. S-a transmis ╚Öi ├«n limba rus─â.

Instrumental dex online | sinonim

Instrumental definitie

Intrare: instrumental
instrumental adjectiv