Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru instrumenta╚Ťie

INSTRUMENT├ü╚ÜIE, instrumenta╚Ťii, s. f. 1. Repartizare a sonorit─â╚Ťilor unei compozi╚Ťii orchestrale pe diferite instrumente. 2. Ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei muzicale care se ocup─â cu descrierea particularit─â╚Ťilor instrumentelor. 3. Opera╚Ťie de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese r─âmase accidental ├«ntr-un pu╚Ť de petrol. ÔÇô Din fr. instrumentation.
INSTRUMENT├ü╚ÜIE, instrumenta╚Ťii, s. f. 1. Etap─â ├«n procesul de crea╚Ťie a unei piese muzicale pentru orchestr─â, ├«n care autorul repartizeaz─â ceea ce revine spre executare fiec─ârui instrument ├«n parte. 2. Ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei muzicale care se ocup─â cu descrierea particularit─â╚Ťilor instrumentelor. 3. Opera╚Ťie de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese r─âmase accidental ├«ntr-un pu╚Ť de petrol. ÔÇô Din fr. instrumentation.
INSTRUMENT├ü╚ÜIE, instrumenta╚Ťii, s. f. 1. Etap─â ├«n procesul de crea╚Ťie a unei piese muzicale pentru orchestr─â, ├«n care autorul repartizeaz─â ceea ce-i revine spre executare fiec─ârui instrument ├«n parte. O instrumenta╚Ťie bizar─â, din concertul c─âreia nu lipsea nici piculina... nici contrabasul. HOGA╚ś, M. N. 86. 2. Ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei muzicale care se ocup─â cu descrierea am─ânun╚Ťit─â a particularit─â╚Ťilor fiec─ârui instrument muzical, ├«n vederea folosirii lui ├«n compozi╚Ťie ╚Öi ├«n orchestr─â. 3. Opera╚Ťie de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese r─âmase accidental ├«ntr-un pu╚Ť de petrol.
instrument├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. instrument├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. instrument├í╚Ťiei; pl. instrument├í╚Ťii, art. instrument├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
instrument├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. instrument├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. instrument├í╚Ťiei; pl. instrument├í╚Ťii, art. instrument├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
INSTRUMENT├ü╚ÜIE s. v. orchestra╚Ťie.
INSTRUMENT├ü╚ÜIE s.f. 1. Etap─â ├«n procesul de crea╚Ťie a unei piese muzicale pentru orchestr─â, ├«n care autorul repartizeaz─â ceea ce revine fiec─ârui instrument ├«n parte. ÔÖŽ Ramur─â a muzicii care se ocup─â de descrierea particularit─â╚Ťilor fiec─ârui instrument. 2. Extragere a unei unelte sau a unei piese r─âmase din ├«nt├ómplare ├«ntr-un pu╚Ť de petrol. [Gen. -iei. / cf. fr. instrumentation].
INSTRUMENT├ü╚ÜIE s. f. 1. repartizare a sonorit─â╚Ťilor unei compozi╚Ťii orchestrale pe diferite instrumente; orchestra╚Ťie. 2. ramur─â a muzicii care studiaz─â posibilit─â╚Ťile tehnice ╚Öi expresive ale instrumentelor muzicale. 3. ansamblu de instrumente sau de aparate care echipeaz─â o instala╚Ťie (de rafinare). (< fr. instrumentation)
INSTRUMENT├ü╚ÜIE ~i f. Mod de aranjare a unor grupuri de instrumente ├«ntr-o orchestr─â pentru executarea unei piese muzicale; orchestra╚Ťie. /<fr. instrumentation
instrumenta╚Ťi(un)e f. modul cum e dispus─â partea instrumental─â a unei piese muzicale.
*instrumenta╚Ťi├║ne f. (d. instrumentez; fr. -entation). Modu cum e dispus─â partea instrumental─â a une─ş buc─â╚Ť─ş muzicale, orhestra╚Ťiune. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
INSTRUMENTA╚ÜIE s. (MUZ.) orchestrare, orchestra╚Ťie.
instrumenta╚Ťie 1. Ansamblul cuno╚Ötin╚Ťelor privitoare la posibilit─â╚Ťile tehnice ╚Öi expresive ale instrumentelor* muzicale. Contur├óndu-se ca o disciplin─â independent─â ├«n cadrul studiului sistematic al muzicii, ├«ncep├ónd cu prestigiosul Tratat al lui Berlioz (1844), i. ├«nregistreaz─â o necontenit─â evolu╚Ťie datorat─â resurselor ├«n continu─â ├«mbog─â╚Ťire ale instr. tradi╚Ťionale precum ╚Öi introducerii de noi instr. Tratatele de i. mai cuprind ╚Öi unele no╚Ťiuni de acustic─â* (legate de modul de producere a sunetelor la diferite instr. ╚Öi de particularit─â╚Ťile lor de construc╚Ťie), considera╚Ťii istorice despre apari╚Ťia ╚Öi evolu╚Ťia fiec─ârui instr., exemple practice de folosire a instr. (extrase din partituri* muzicale) precum ╚Öi no╚Ťiuni de combinare a instr. ├Än cadrul orch., acestea f─âc├ónd propriu-zis obiectul orchestra╚Ťiei*. Sin.: teoria instrumentelor. 2. Felul ├«n care este tratat un instr. ├Äntr-o compozi╚Ťie (1) muzical─â ÔÇô scriitura instr. a acestuia ÔÇô ╚Ťin├ónd seama de posibilit─â╚Ťile specifice ale respectivului instr. 3. Realizarea unei partituri muzicale prin notarea exact─â (prealabil─â) a instr. participante ╚Öi ob╚Ťinerea unor combina╚Ťii sonore judicios calculate.
INSTRUMENT├ü╚ÜIE (< fr.) s. f. 1. Opera╚Ťie ce const─â ├«n a atribui unui instrument determinat execu╚Ťia unei fraze muzicale sau a mai multora; nu coincide cu orchestra╚Ťia; de mare importan╚Ť─â ├«n urm─â cu dou─â secole, utilizat─â ╚Öi acum pentru a transcrie o lucrare conceput─â ini╚Ťial pentru alt instrument sau grup de instrumente. 2. Ansamblul opera╚Ťiilor care se execut─â la o sond─â, ├«n scopul lichid─ârii urm─ârilor unor accidente tehnice care au provocat blocarea g─âurii de sond─â (ex. extragerea cablurilor sau a pieselor sc─âpate ori r─âmase ├«n gaura de sond─â).

Instrumenta╚Ťie dex online | sinonim

Instrumenta╚Ťie definitie

Intrare: instrumenta╚Ťie
instrumenta╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e