Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru instrument

INSTRUM├ëNT, instrumente, s. n. 1. Unealt─â sau aparat adecvat execut─ârii unei anumite opera╚Ťii. ÔÖŽ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Fig. Persoan─â, for╚Ť─â, lucru, fapt de care se serve╚Öte cineva pentru atingerea unui scop. ÔŚŐ (├Än sintagmele) Instrument gramatical = cuv├ónt cu func╚Ťiune exclusiv gramatical─â ╚Öi care nu se poate ├«ntrebuin╚Ťa singur ├«n vorbire, ci numai ├«mpreun─â cu cuvintele pe care le leag─â, exprim├ónd raporturi sintactice; unealt─â gramatical─â. Instrument de ratificare = document special prin care se ratific─â un tratat interna╚Ťional. ÔÇô Din fr. instrument, lat. instrumentum.
INSTRUM├ëNT, instrumente, s. n. 1. Unealt─â, aparat cu ajutorul c─âruia se efectueaz─â o anumit─â opera╚Ťie. ÔÖŽ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Fig. Persoan─â, for╚Ť─â, lucru, fapt de care se serve╚Öte cineva pentru atingerea unui scop. 3. (├Än sintagmele) Instrument gramatical = cuv├ónt cu func╚Ťiune exclusiv gramatical─â ╚Öi care nu se poate ├«ntrebuin╚Ťa singur ├«n vorbire, ci numai ├«mpreun─â cu cuvintele pe care le leag─â, exprim├ónd raporturi sintactice; unealt─â gramatical─â. Instrument de ratificare = document special prin care se ratific─â un tratat interna╚Ťional. ÔÇô Din fr. instrument, lat. instrumentum.
INSTRUM├ëNT, instrumente, s. n. 1. Aparat sau ustensil─â cu ajutorul c─âruia se efectueaz─â o opera╚Ťie de observare, m─âsurare sau control. Dac─â m-am a╚Öezat cu instrumentele mele pe movila de l├«ng─â gr─âdin─â, am f─âcut-o ca s─â ridic planul locului pe unde are s─â treac─â drumul de fier. ALECSANDRI, T. I 358. ÔÖŽ Ustensil─â care se folose╚Öte la efectuarea unei opera╚Ťii chirurgicale. ÔÖŽ Unealt─â. Are drept la o gospod─ârie mai bine ├«ntocmit─â ╚Öi la vite ╚Öi instrumente agricole. SADOVEANU, E. 25. ÔÖŽ (De obicei determinat prin ┬źmuzical┬╗) Aparat anume construit pentru a produce sunete muzicale. Pianul, vioara, flautul s├«nt instrumente muzicale. 2. Fig. Ac╚Ťiune, for╚Ť─â sau fapt care serve╚Öte la atingerea unui scop. V. mijloc, procedeu. Grija pentru ├«nt─ârirea economic─â a ╚Ť─ârii noastre ╚Öi ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc trebuie unit─â cu grija pentru ├«nt─ârirea statului de democra╚Ťie popular─â, instrumentul principal de construire a socialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 407. Galeriile Tretiacov au devenit un puternic instrument pentru culturalizarea maselor. STANCU, U.R.S.S. 55. 3. (├Än expr.) Instrument gramatical = parte de vorbire care nu exprim─â no╚Ťiuni, ci raporturi ├«ntre cuvinte. Prepozi╚Ťiile, conjunc╚Ťiile, articolul, verbele copulative s├«nt instrumente gramaticale. Ôľş Instrumentele gramaticale, ├«n m─âsura ├«n care au un sens de sine st─ât─âtor ╚Öi apar ├«ntrebuin╚Ťate autonom (adic─â nu se contopesc cu un cuv├«nt vecin, a╚Öa cum e cazul de exemplu cu articolul nostru postpus), trebuie s─â figureze ├«n fondul principal lexical, dar la egalitate cu celelalte cuvinte. GRAUR, F. L. 61. Instrument de ratificare = document prin care se ratific─â o conven╚Ťie interna╚Ťional─â.
instrum├ęnt s. n., pl. instrum├ęnte
instrum├ęnt s. n., pl. instrum├ęnte
INSTRUM├ëNT s. 1. scul─â, unealt─â, ustensil─â, (├«nv. ╚Öi reg.) s─ârsam, (reg.) sculea╚Ť─â, (Mold., Bucov. ╚Öi Ban.) halat, (├«nv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.) 2. instrument de pasaj v. lunet─â meridian─â. 3. aparat. (Un ~ pentru cur─â╚Ťat cartofii.) 4. (GRAM.) (rar) unealt─â. (Prepozi╚Ťiile sunt ~ gramaticale.)
INSTRUM├ëNT s.n. 1. Ustensil─â, aparat propriu pentru a face o anumit─â opera╚Ťie. ÔÖŽ Aparat cu care se produc sunete muzicale. 2. (Fig.) Persoan─â, lucru de care se folose╚Öte cineva pentru a ├«ndeplini o ac╚Ťiune, a atinge un scop. ÔŚŐ Instrument de ratificare = document special prin care statele comunic─â ratificarea unui tratat interna╚Ťional. 3. Instrument gramatical = cuv├ónt care arat─â doar raporturi ├«ntre cuvinte. [Pl. -te. / < fr. instrument, cf. lat. instrumentum].
INSTRUM├ëNT s. n. 1. unealt─â, aparat propriu pentru a face o anumit─â opera╚Ťie. ÔŚŐ sistem tehnic pentru cercetarea, observarea, m─âsurarea sau controlul unor m─ârimi. 2. aparat cu care se produc sunete muzicale. 3. (fig.) persoan─â, lucru de care se folose╚Öte cineva pentru a ├«ndeplini o ac╚Ťiune, a atinge un scop. ÔÖŽ ~ de ratificare = document special prin care statele comunic─â ratificarea unui tratat interna╚Ťional. 4. ~ gramatical = cuv├ónt cu func╚Ťie exclusiv gramatical─â, care nu se poate folosi singur ├«n vorbire, exprim├ónd doar raporturi (prepozi╚Ťiile, conjunc╚Ťiile, verbele auxiliare etc.). (< fr. instrument, lat. instrumentum)
INSTRUM├ëNT ~e n. 1) Obiect ac╚Ťionat manual, folosit la ├«ndeplinirea unor opera╚Ťii de munc─â; scul─â; unealt─â. ~ de t─âiat. 2) Aparat cu care se produc sunete muzicale. ~ de percu╚Ťie. 3): ~ de ratificare document prin care p─âr╚Ťile contractante confirm─â, f─âc├ónd s─â intre ├«n vigoare, un acord ├«ncheiat mai ├«nainte. 4): ~ gramatical parte de vorbire nesemnificativ─â care exprim─â raporturi ├«ntre cuvinte sau propozi╚Ťii. 5) Persoan─â sau lucru folosit pentru atingerea unui scop. /<fr. instrument, lat. instrumentum
instrument n. 1. unealt─â, ma╚Öin─â de executat o lucrare oarecare: instrument agricol, instrument de chirurgie; 2. instrument de muzic─â; 3. fig. persoan─â, lucru ce serv─â a ob╚Ťine un rezultat: am fost instrumentul voin╚Ťei sale.
*instrum├ęnt n., pl. e (lat. instrumentum, d. instr├║ere, a construi). Ma╚Öin─â, aparat, unealt─â, scul─â: toporu e un instrument de t─â─şat, vioara e un instrument muzical. Fig. Persoan─â ├«ntrebuin╚Ťat─â ca un instrument: a fi instrumentu cu─şva. V. organ.
INSTRUMENT s. 1. scul─â, unealt─â, ustensil─â, (├«nv. ╚Öi reg.) s─ârsam, (reg.) sculea╚Ť─â, (Mold., Bucov. ╚Öi Ban.) halat, (├«nv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.) 2. aparat. (Un ~ pentru cur─â╚Ťat cartofii.) 3. (GRAM.) (rar) unealt─â. (Prepozi╚Ťiile s├«nt ~ gramaticale.)
INSTRUMENTE MUZICALE. Subst. Instrument muzical, zic─âtoare (reg.). Instrumente de suflat; instrumente cu coarde; instrumente de percu╚Ťie. Fluier, fluiera╚Ö (dim.), fluieri╚Ť─â, caval, c─âv─âla╚Ö (dim., pop.), tilinc─â, tilincu╚Ť─â (dim.), tri╚Öc─â, tri╚Öcu╚Ť─â (dim.), cobuz, piscoi (reg.), piscoaie (reg.); nai, muscal (├«nv. ╚Öi pop.); bucium, tr├«mbi╚Ť─â (pop.), tutoi (reg.), tulnic; cimpoi, gaid─â (reg.); surl─â, surli╚Öoar─â (dim., reg.), surli╚Ť─â (dim., reg.); flaut, flautul mic, flaut piccolo, piculin─â, flajeolet, clarinet, bas-clarinet, taragot, oboi, corn, cornul englez, saxtromb─â, ocarin─â, fagot, contrafagot, trompet─â, bugl─â, carnyx, tr├«mbi╚Ť─â (pop.), tr├«mbicioar─â (dim.), tr├«mbi╚Ťoi (augm.), trub─â (reg.), goarn─â, fligorn, trombon, tub─â, bas-tub─â, saxhorn, saxofon, althorn; dr├«mb─â, dr├«mboi, dr├«ng (reg.); muzicu╚Ť─â (de gur─â), armonic─â (de gur─â). Org─â, org─â electric─â, organ (├«nv.), regal─â, fla╚Önet─â, minavet (├«nv.), armoniu, melodium, elodion. Acordeon, armonic─â, armonie (reg.), baian; concertin─â; vioar─â, violin─â, viu╚Ť─â (neobi╚Önuit), scripc─â (reg.), ceter─â (reg.), dr├«mb─â. (ir.); gig─â; rebab; viol─â, alto; violoncel, cello; contrabas, gordun─â (reg.). L─âut─â, rebec, luth, teorb─â, banjo, mandolin─â, mandol─â, mandor─â, gutkom, tambur─â, balalaic─â, bandur─â, bandol─â, chitar─â, chitar─â electronic─â, guitarra, arpeggione, havaian─â, liroghitar─â, cobz─â, cobzi╚Öoar─â (dim.); harp─â, kithara, lir─â, organ (├«nv.), pentacord, hexacord, heptacord, encacord, decacord, barbiton. ╚Üambal, tangara (├«nv.). Pian, pian automat (electric), pian cu manivel─â, pianin─â, pianol─â, clavir (rar), clavira╚Ö (dim., rar), clavecin, clavicembal (├«nv.), spinet─â, Tob─â, tobi╚Ť─â (dim.), tob╚Öoar─â, barabanc─â (├«nv. ╚Öi reg.), daraban─â, pauc─â (├«nv. ╚Öi reg.), tamburin─â, t├«mpin─â (├«nv.), dairea, vuv─â (reg.), vuvuitoare (reg.), tumbelechi, tumbelehel (dim.), timpan, tam-tam, carioca; xilofon, carilon, celest─â, vibrafon; trianglu, triunghi; gong; talgere, talere, tipsii, chimval. Castaniete, geamparale. Maracase. Vb. A c├«nta, a zice (pop.), a suna, a sufla (dintr-un instrument muzical); a buciuma; a tr├«mbi╚Ťa; a cetera (reg.); a vuvui (reg.). V. forma╚Ťie muzical─â, muzicant.
aerofone, instrumente v. instrumente (1).
cordofone, instrumente v. instrumente (I).
electrofone, instrumente ~. Aceast─â cea mai t├ón─âr─â dintre toate grupurile de instrumente* se caracterizeaz─â prin transformarea oscila╚Ťiilor electrice ├«n sunete muzicale. Nu se includ ├«n aceast─â categorie instr. la care curentul electric are un rol adiacent (de ex. la org─â*, unde pune ├«n mi╚Öcare mecanismul pneumatic) E. se ├«mparte ├«n electromecanice ╚Öi radioelectrice. Din primul grup fac parte instr. tradi╚Ťionale (pian*, chitar─â* etc.) ale c─âror sunete ob╚Ťinute ├«n mod obi╚Önuit sunt transformate (pe cale electromagnetic─â, electrostatic─â, electroacustic─â sau fotoelectric─â) ├«n oscila╚Ťii electrice ╚Öi redate din nou, amplificate, sub form─â de vibra╚Ťii* sonore. La aceste instr., prin modificarea frecven╚Ťelor electrice, este posibl─â schimbarea calit─â╚Ťilor timbrale* ╚Öi dinamice ale sunetelor. Cele mai cunoscute din acest grup sunt instr. de tipul pianului: Neo-Bechstein, elektronium, electrophon, photona, pianofon, rhytmikon ╚Öi orga Wurlitzer. Din al doilea grup fac parte instr. eterofone, la care sunetele sunt produse de tuburi electronice, ionice, ╚Öi mai nou de tranzistoare, prin dou─â generatoare de ├«nalt─â frecven╚Ť─â sau de unul, eventual mai multe generatoare, de frecven╚Ť─â joas─â, filtre ╚Öi modulatoare de amplitudine ╚Öi frecven╚Ť─â. Sunetul acestor instr. este influen╚Ťat printr-un factor extern (de ex. m├ón─â, s├órm─â, buton etc.). Instr. radioelectrice pot fi monodice ╚Öi plurifone. Cel mai vechi dintre monodice* (care emite un singur sunet ├«n acela╚Öi timp) este instr. teremin sau termenvox (inventat ├«n 1920 de inginerul Lev Sergheevici Teremin). Acesta const─â dintr-un sistem de tuburi electronice, montate ├«ntr-o cutie de forma unui aparat de radio, av├ónd o anten─â pe suprafa╚Ť─â. Apropiind palma de anten─â, sunetul devine tot mai acut. O pedal─â regleaz─â intensitatea sunetelor. Alt instr. din aceast─â categorie este cel numit Undele Martenot*. Instr. enumerate mai jos func╚Ťioneaz─â ├«n general pe baza principilor descrise: electrophon, eterophon, melocord, kaleidofon, ondiolin─â, partiturofon, trautonium etc. ├«n categoria instr. plurifone (care pot emite simultan mai multe sunete) se num─âr─â orgile Ahlborn, Dereux, Ranger, polychord, consonata novachord, ionika, Hammond, Lipp (v. org─â electronic─â). Sunetele electronice se pot ob╚Ťine prin combinarea generatoarelor electronice cu fixatorul electro-magnetic al sunetelor. Generatorul de sunete produce sunete muzicale f─âr─â armonice*; cu ajutorul multivibratorului se ob╚Ťin sunete bogate ├«n armonice, iar generatorul de zgomote produce sunete de frecven╚Ť─â* nehot─âr├ót─â, de o dinamic─â uniform─â. Prin mixtura celor trei factori produc─âtori de sunete se pot ob╚Ťine combina╚Ťii sonore nelimitate. Prin lovirea unei tobe electrice (membran─â de microfon) se realizeaz─â sunete pregnante, ritmice sau aritmice, dup─â necesitate. ├Än muzica concret─â* ├«n afar─â de aceste elemente constitutive ale muzicii electronice* se utilizeaz─â ╚Öi efecte de zgomote* externe (de ex. ╚Öuieratul locomotivei, sirena vapoarelor, strig─âte, sc├ór╚Ťiituri etc.) ├«nregistrate* pe band─â de magnetofon, re├«nregistrate pe diferite tura╚Ťii, eventual inversate, iar efectele sonore ob╚Ťinute sunt redate din nou. Sunetele astfel realizate se combin─â cu ajutorul unui instr. denumit electro-clavicord ╚Öi din totalitatea variet─â╚Ťilor sonore se realizeaz─â ÔÇ×compozi╚ŤiaÔÇŁ. Pentru aceste lucr─âri nu se mai poate folosi nota╚Ťia, tradi╚Ťional─â, recurg├óndu-se la semne, care se aseam─ân─â cu graficele electrotehnice. Executarea pieselor se face exclusiv prin difuzoare*, f─âr─â interven╚Ťia vreunui interpret.
electromecanice, instrumente v. electrofone, instrumente.
eterofone, instrumente v. electrofone, instrumente.
idiofone, instrumente ~ (< gr. ß╝┤╬┤╬╣╬┐¤é [idios], ÔÇ×propriuÔÇŁ) v. instrumente (1).
instrument obligat v. obligat.
instrumente muzicale (< lat. instrumentum, ÔÇ×unealt─â, aparatÔÇŁ), obiecte, dar mai ales, aparate special confec╚Ťionate cu ajutorul c─ârora se produc sunete muzicale. Aceast─â defini╚Ťie exclude din sfera conceptului i. sonore ale c─âror sunete se utilizeaz─â sporadic ├«n muzic─â (ex. siren─â*, fluiere de semnalizare, clopote*). Din punct de vedere fizic ╚Öi vocea (1) uman─â face parte din categoria i., dar terminologia tradi╚Ťional─â o consider─â, dimpotriv─â, un concept antonimic al i. (v. instrumental─â, muzic─â; vocal─â, muzic─â). Nu se consider─â i. nici p─âr╚Ťile corpului uman sau ale ├«mbr─âc─âmin╚Ťii care, prin lovire, produc sunete (ex. palmele, pieptul, car├ómbul cizmei), de╚Öi aceste sunete pot avea o larg─â utilizare ├«n practicile muzicale primitive ╚Öi folc. ├Äntr-un sens mai larg al conceptului, sunt cuprinse ├«n categoria i. ╚Öi obiecte de alt─â destina╚Ťie ini╚Ťial─â, folosite drept i. (ex. frunza* ╚Öi solzul de pe╚Öte*, lingurile ╚Öi be╚Ťele de lovit); pentru desemnarea mai exact─â a acestora s-a creat termenul de pseudo-i. (T. Alexandru, Instrumentele muzicale ale poporului rom├ón, 1956). ├Än muzicologie*, enumerarea, descrierea, clasificarea ╚Öi istoria i. constituie obiectul organologiei. Organologia sistematic─â clasific─â i. conform caracteristicilor morfologice ╚Öi de func╚Ťionare. Criteriul de clasificare al chinezilor din antic. era materia prim─â din care s-au confec╚Ťionat i., respectiv partea lor considerat─â cea mai important─â: metalul, piatra, p─âm├óntul ars, pielea, m─âtasea, lemnul, dovleacul, bambusul. Clasificarea clasic─â a hindu╚Öilor distingea patru grupuri, dup─â caracteristici de construc╚Ťie ╚Öi de m├ónuire: ghana (lovite ÔÇô idiofone), avanaddha (acoperite ÔÇô membranofone), tata (frecate cu arcu╚Ö) ╚Öi sushire (de suflat). ├Än ev. med. europ. se distingeau trei grupuri: instrumenta chordata (de coarde), pneumatica (de suflat) ╚Öi pulsatilia (de percu╚Ťie); aceast─â clasificare mai este prezent─â ╚Öi azi ├«n gruparea i. orchestrei* simf. La sf├ór╚Öitul sec. 19, ├«n urma progreselor ├«nregistrate ├«n acustic─â*, ├«n parte ╚Öi sub influen╚Ťa etnologiei, s-au pus bazele organologiei sistematice moderne. Pionierul disciplinei, belgianul V.-Ch. Mahillon a creat, ├«n Essai de classification (1880), o clasificare care, cu unele ├«mbun─ât─â╚Ťiri de detaliu aduse de E.M. von Hornbostel ╚Öi C. Sachs (Systematik der Musikinstrumente, 1914), a r─âmas valabil─â p├ón─â ├«n zilele noastre. Mahillon a stabilit patru clase: i. autofone (numite azi ╚Öi idiofone), membranofone, cordofone ╚Öi aerofone. I. idiofone produc sunetele prin vibra╚Ťiile proprii ale corpului i., confec╚Ťionat din lemn, piatr─â, metal sau sticl─â. Subclasele grupeaz─â i. conform producerii punctului prin lovire (ex. castagnete*, xilofon*, gong*), ciupire (ex. dr├ómba*), frecare prin arcu╚Ö (ex. Nagelgeige*) sau suflare (de ex. i. chinezesc ku tang). I. membranofone produc sunetele prin punerea ├«n vibra╚Ťie a unei membrane ├«ntinse care poate fi lovit─â (ex. tobele*), frecat─â (ex. buhai*) sau ac╚Ťionat─â prin intermediul unei coloane de aer (ex. mirliton*). I. cordofone produc sunetele prin punerea ├«n vibra╚Ťie a corzii ├«ntinse, ac╚Ťionat─â prin lovire (ex. pian*), ciupire (ex. chitar─â*, clavecin*), frecare (ex. toate i. cu arcu╚Ö) sau suflare (ex. harfa* eolian─â); dup─â criterii de construc╚Ťie se disting i. cordofone simple (ex. ╚Ťi╚Ťer─â*, ╚Ťambal*, pian) ╚Öi compuse (ex. chitar─â, i. cu arcu╚Ö, harf─â*). Grupa percu╚Ťiei din orch. simf. cuprinde, ├«n principal, i. membranofone ╚Öi idiofone dar, ├«ntr-o viziune mai nou─â, ╚Öi i. cordofone ac╚Ťionate prin lovire (pian, ╚Ťambal). ├Än i. aerofone mediul vibrator este coloana de aer ac╚Ťionat─â prin buzele instrumentistului ├«ntinse pe mu╚Ötiuc* (ex. trompeta*), dirijarea coloanei de aer spre o muchie ascu╚Ťit─â (ex. flaut*, flaut drept*) sau vibra╚Ťiile unei (respectiv dou─â) lamele de trestie, lemn sau metal (ex. oboi*, cimpoi*, muzicu╚Ť─â*). Orga*, i. complex, ├«ntrune╚Öte un num─âr variabil de i. aerofone diferite. La aceast─â clasificare tradi╚Ťional─â se adaug─â azi clasa i. electrofone* care ├«ntrune╚Öte at├ót i. cu generator mecanic, ├«n care numai prelucrarea, amplificarea ╚Öi emiterea sunetului sunt electronice (ex. chitara electronic─â), c├ót ╚Öi i. cu generator electronic (ex. trautonium, orga electronic─â*, sintetizator*). Clasific─âri ale i. mai mult sau mai pu╚Ťin diferite fa╚Ť─â de aceasta au mai creat S. Schaeffner (Projet dÔÇÖune classification nouvelle des instruments de musique, 1931), H.H. Dr├Ąger (Prinzip einer Systamatik der Musikinstrumente, 1958). ÔÖŽ I. populare, i. muzicale proprii culturilor folclorice*. ├Än accep╚Ťiunea restr├óns─â a a conceptului, i. pot fi considerate numai i. muzicale create de instrumenti╚Ötii pop. ├«n╚Öi╚Öi sau de meseria╚Öi care tr─âiesc ├«n mediul folc. respectiv (ex. dr├ómb─â*, toac─â*, buhai*, bucium*, nai*, fluiere*, cobz─â*), ├«n sens larg ├«ns─â se accept─â drept i. ╚Öi i. de fabric─â ├«ncet─â╚Ťenite ├«n cultura pop. (ex. clarinet*, taragot*, acordeon*, trompet─â*, ╚Ťambal*). Delimitarea celor dou─â categorii este dificil─â, dat fiind faptul c─â unele i. (ex. vioara*) ├«n anumite zone sunt produse de artizanat ╚Ť─âr─ânesc, ├«n altele nu. Pentru cea de a doua accep╚Ťiune pledeaz─â ╚Öi faptul c─â poporul, prelu├ónd de la muzican╚Ťi or─â╚Öeni i. noi, de fabric─â, le-au asimilat prin elaborarea ╚Öi cultivarea unor modalit─â╚Ťi de execu╚Ťie proprii folc. din zona respectiv─â. Sistematizarea i. se face pe baza criteriilor organologiei generale.
mecanice, instrumente ~, aparate muzicale ac╚Ťionate exclusiv prin mecanisme, f─âr─â interven╚Ťia vreunui instrumentist. Primele i. dateaz─â ├«n Europa din sec. 14, sub forma jocurilor de clopo╚Ťei* sau de clopote* acordate (1), montate ├«n turnuri, ac╚Ťionate prin mecanismul orologiilor, c├ónt├ónd melodii ├«ntregi la ore fixe. Uneori muzica se asociaz─â cu apari╚Ťia unor figurine montate pe un disc rotativ. Mecanismele func╚Ťioneaz─â prin puterea arcurilor sau a unor greut─â╚Ťi at├órnate, ├«nv├órtind un cilindru de lemn prev─âzut cu ╚Ötifturi, ac╚Ťion├ónd asupra cioc─ânelelor, care lovesc corpurile sonore (clopote, clopo╚Ťei, bare de fier, coarde etc.). V. ╚Öi carillon. La i. al c─âror sunet este de surs─â aerofon─â, mecanismul ac╚Ťioneaz─â asupra unor p├órghii care deschid ventilele tuburilor de org─â*, ac╚Ťion├ónd simultan ╚Öi asupra foalelor, produc├ónd suflul necesar sunetului. Un astfel de instr. era orchestrionul (5), utilizat ├«n b├ólcuiri, locuri de distrac╚Ťii etc. Cilindrii cu ╚Ötifturi au fost utiliza╚Ťi p├ón─â ├«n sec. 18, c├ónd s-a dezvoltat o manufactur─â a i. miniaturale pe baza principiilor descrise mai sus. La aceste instr., cilindrii de lemn au fost ├«nlocui╚Ťi cu cei metalici, corpurile sonore fiind simplificate ╚Öi ├«nlocuite cu un ╚Öir de limbi metalice acordate (1) sau cu mici tuburi labiale. Mecanismele muzicale erau montate ├«n ceasuri, ceasornice, juc─ârii, tabachere, cutii etc. Marii mae╚Ötri, ca Mozart, Haydn ╚Ö.a., au compus piese pentru astfel de mecanisme. Urmeaz─â o perioad─â c├ónd cilindrii cu ╚Ötifturi sunt ├«nlocui╚Ťi cu discuri din carton sau metal, prev─âzute cu orificii sau benzi perforate astfel c─â, rotindu-se (cu ajutorul unui sistem de pedale sau manivel─â), prin orificiile respective aerul s─â poat─â p─âtrunde ├«n tuburile sonore (ca de ex. la ariston, herophon ╚Öi manopan). Fla╚Öneta (germ. Dreheorgel, fr. orgue de barbarie; pop. caterinc─â), cunoscut─â deja ├«n sec. 18, are acela╚Öi sistem, av├ónd deseori tuburi cu registre (II, 1) stridente. Un tip de dimensiune mic─â, serinette (germ. Vogelorgel) servea pentru deprinderea p─âs─ârilor de a c├ónta. La i. cordofone (dea, mignon etc.), benzile perforate declan╚Öeaz─â, printr-un mecanism, cioc─ânelele care lovesc coardele. La unele instr. se poate influen╚Ťa ├«ntr-o m─âsur─â oarecare agogica*, dinamica* ╚Öi tempo(2)-ul pieselor muzicale. Pianele de reproducere (germ. Reproduktionklavier) (ca de ex. phonola, pianola*, Welte-Mignon etc.) pot ├«nregistra ╚Öi reda interpret─âri personale. Exist─â ├«nregistr─âri ├«n acest gen de Debussy, Glazunov, Grieg, Leoncavallo, Mahler, Ravel, R. Strauss ╚Ö.a. I. au fost eliminate prin apari╚Ťia gramofonului, urmat de pick-up ╚Öi magnetofon*.
pseudo-instrumente v. instrumente (1).
radioelectrice, instrumente v. electrofone, instrumente.
teoria instrumentelor v. instrumenta╚Ťie.
INSTRUM├ëNT (< fr., lat.) s. n. 1. Unealt─â sau aparat adecvat execut─ârii unei anumite opera╚Ťii. ÔÖŽ (TEHN.) Sistem tehnic folosit pentru observarea, m─âsurarea sau controlul unor m─ârimi. Dup─â natura m─ârimii respective, se deosebesc: i. acustice, electrice, magnetice, mecanice, optice, termice etc. ÔŚŐ (ASTR.) I. de pasaj = lunet─â meridian─â. 2. (MUZ.) Aparat care produce sunete muzicale. Exist─â i. muzicale cu coarde (vioara, viola, violoncelul, contrabasul, harpa, pianul etc.), i. de suflat (din lemn: flautul, oboiul, clarinetul, fagotul; din alam─â: cornul, trompeta, trombonul, tuba etc.) ╚Öi i. de percu╚Ťie (toba, xilofonul, celesta etc.). La i. muzicale electronice (orga electronic─â, vibrafonul, ondiolina, claviolna, undele Martelot), instrumentistul comand─â oscila╚Ťii electronice, care, dup─â amplificare, sunt transformate ├«n sunete. I. electrice sunt: chitara, chitara bas, sintetizatorul, folosite, ├«n principal, ├«n muzica de jaz, rock, pop etc. I. muzicale rom├óne╚Öti cele mai cunoscute sunt: cimpoiul, fluierul, buciumul, cavalul, ocarina, ╚Ťambalul, cobza, naiul. 3. Fig. Mijloc sau. p. ext., persoan─â folosit─â pentru atingerea unui scop. 4. I. de ratificare v. ratificare. 5. (LINGV.) I. gramatical = cuv├ónt cu func╚Ťiune exclusiv gramatical─â, care nu se poate ├«ntrebuin╚Ťa singur ├«n vorbire, ci numai ├«mpreun─â cu cuvintele pe care le leag─â, exprim├ónd raporturi (ex. prepozi╚Ťiile, conjunc╚Ťiile etc.); (├«nv.) unealt─â gramatical─â.

Instrument dex online | sinonim

Instrument definitie

Intrare: instrument
instrument substantiv neutru