instrucțiune definitie

13 definiții pentru instrucțiune

INSTRUCȚIÚNE, instrucțiuni, s. f. 1. Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. Instrucție (1). 3. (La pl.) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. instruction, lat. instructio, -onis.
INSTRUCȚIÚNE, instrucțiuni, s. f. 1. Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. Instrucție (1). 3. (La pl.) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. instruction, lat. instructio, -onis.
INSTRUCȚIÚNE, instrucțiuni, s. f. (Mai ales la pl.) Indicație, lămurire dată cuiva spre a ști cum să procedeze pentru aducerea la îndeplinire a unui anumit lucru, pentru aplicarea unor legi, regulamente, dispoziții etc. A fost numit deodată prim-secretar la ambasada din Constantinopole... și duse lucrurile pînă la o ruptură între Rusia și Englitera, trecînd peste voința și instrucțiunile șefului său. GHICA, S. 178.
instrucțiúne (indicație) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. instrucțiúnii; pl. instrucțiúni
instrucțiúne (indicație) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. instrucțiúnii; pl. instrucțiúni
INSTRUCȚIÚNE s. 1. v. directivă. 2. (la pl.) explicație, indicație, îndrumare, lămurire. (~i pentru folosirea unui medicament.) 3. (la pl.) v. aviz.
INSTRUCȚIÚNE s.f. 1. (La pl.) Lămuriri, explicații, dispoziții date cuiva pentru a ști cum să procedeze.. 2. Unitate sintactică a programului unui calculator, conținând informația (2) [în DN] și indicând operația de efectuat. [Pron. -ți-u-. / < fr. instruction].
INSTRUCȚIÚNE s. f. 1. indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. unitate sintactică a programului unui calculator, conținând informația (2) și indicând operația de efectuat. (< fr. instruction, lat. instructio)
INSTRUCȚIÚNE ~i f. 1) mai ales la pl. Lămurire (orală sau scrisă) dată cuiva pentru a ști cum să procedeze în vederea realizării unei acțiuni sau misiuni speciale. 2) Text scris privind aplicarea în practică a unor îndrumări sau întreținerea unui obiect. [Sil. in-struc-ți-u-] /<fr. instruction
instrucți(un)e f. 1. acțiunea de a instrui: instrucțiunea copiilor; 2. învățătură, cultura inteligenței: instrucțiunea poate fi: superioară (universități și școli speciale), secundară (licee, gimnazii, seminare, școli comerciale și profesionale) și primară; 3. cunoștințe dobândite: are o instrucțiune solidă; 4. lecțiuni sau poveți instructive: istoria e plină de instrucțiune; 5. ordine precize, informațiuni date: urmați acestor instrucțiuni; 6. acte și formalități necesare spre a judeca o cauză: instrucțiunea unei afaceri criminale. V. judecător.
*instrucțiúne f. (lat. in-strúctio, -ónis. V. con- și di-strucțiune). Acțiunea de a instrui. Învățătură, învățămînt, cultură a inteligențeĭ (în școală saŭ în armată). Știință, noțiunĭ cîștigate (însușite): a avea o instrucțiune solidă. Lecțiune, precept, învățămînt: istoria e plină de instrucțiune. Cercetare, acte și formalitățĭ necesare ca să se judece un proces: instrucțiune judiciară. Ministru instrucțiuniĭ publice și private, ministru școalelor statuluĭ și al celor particulare (al educațiuniĭ naționale). Judecător de instrucțiune. V. judecător. A face instrucțiune cu soldațiĭ, cu eleviĭ, a-ĭ învăța mînuirea armelor. Pl. Ordine precise, informațiunĭ: acest ambasador urmează instrucțiunile guvernuluĭ luĭ. – Și -úcție.
INSTRUCȚIUNE s. 1. directivă, indicație, îndrumare, normativ, normă, recomandare, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~iile primite.) 2. (la pl.) explicație, indicație, îndrumare, lămurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 3. (la pl.) aviz, indicație, prescripție, recomandare, recomandație. (După ~le medicului.)
INSTRUCȚIÚNE (< fr., lat.) s. f. 1. (La pl.)Indicații, precizări privind modul de îndeplinire a unui lucru. ♦ Act normativ emis de conducătorii organelor centrale ale administrației de stat, în limita competenței lor, în baza și în vederea aplicării legilor, decretelor sau hotărârilor guvernului. 2. (Înv.) Instrucție (1). 3. (INFORM.) Element al unui limbaj de programare prin care, într-un program de calculator, sunt indicate operațiile ce trebuie efectuate asupra datelor ori acțiunile privind părțile programului.

instrucțiune dex

Intrare: instrucțiune
instrucțiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-