Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru instruc╚Ťiune

INSTRUC╚ÜI├ÜNE, instruc╚Ťiuni, s. f. 1. Indica╚Ťie dat─â cuiva cu privire la ├«ndeplinirea unui lucru. 2. Instruc╚Ťie (1). 3. (La pl.) ├Ändrum─âri date de c─âtre conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative ├«n subordine; textul sau bro╚Öura care cuprinde aceste ├«ndrum─âri. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. instruction, lat. instructio, -onis.
INSTRUC╚ÜI├ÜNE, instruc╚Ťiuni, s. f. 1. Indica╚Ťie dat─â cuiva cu privire la ├«ndeplinirea unui lucru. 2. Instruc╚Ťie (1). 3. (La pl.) ├Ändrum─âri date de c─âtre conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative ├«n subordine; textul sau bro╚Öura care cuprinde aceste ├«ndrum─âri. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. instruction, lat. instructio, -onis.
INSTRUC╚ÜI├ÜNE, instruc╚Ťiuni, s. f. (Mai ales la pl.) Indica╚Ťie, l─âmurire dat─â cuiva spre a ╚Öti cum s─â procedeze pentru aducerea la ├«ndeplinire a unui anumit lucru, pentru aplicarea unor legi, regulamente, dispozi╚Ťii etc. A fost numit deodat─â prim-secretar la ambasada din Constantinopole... ╚Öi duse lucrurile p├«n─â la o ruptur─â ├«ntre Rusia ╚Öi Englitera, trec├«nd peste voin╚Ťa ╚Öi instruc╚Ťiunile ╚Öefului s─âu. GHICA, S. 178.
instruc╚Ťi├║ne (indica╚Ťie) (-╚Ťi-u-) s. f., g.-d. art. instruc╚Ťi├║nii; pl. instruc╚Ťi├║ni
instruc╚Ťi├║ne (indica╚Ťie) s. f. (sil. -╚Ťi-u-), g.-d. art. instruc╚Ťi├║nii; pl. instruc╚Ťi├║ni
INSTRUC╚ÜI├ÜNE s. 1. v. directiv─â. 2. (la pl.) explica╚Ťie, indica╚Ťie, ├«ndrumare, l─âmurire. (~i pentru folosirea unui medicament.) 3. (la pl.) v. aviz.
INSTRUC╚ÜI├ÜNE s.f. 1. (La pl.) L─âmuriri, explica╚Ťii, dispozi╚Ťii date cuiva pentru a ╚Öti cum s─â procedeze.. 2. Unitate sintactic─â a programului unui calculator, con╚Ťin├ónd informa╚Ťia (2) [├«n DN] ╚Öi indic├ónd opera╚Ťia de efectuat. [Pron. -╚Ťi-u-. / < fr. instruction].
INSTRUC╚ÜI├ÜNE s. f. 1. indica╚Ťie dat─â cuiva cu privire la ├«ndeplinirea unui lucru. 2. unitate sintactic─â a programului unui calculator, con╚Ťin├ónd informa╚Ťia (2) ╚Öi indic├ónd opera╚Ťia de efectuat. (< fr. instruction, lat. instructio)
INSTRUC╚ÜI├ÜNE ~i f. 1) mai ales la pl. L─âmurire (oral─â sau scris─â) dat─â cuiva pentru a ╚Öti cum s─â procedeze ├«n vederea realiz─ârii unei ac╚Ťiuni sau misiuni speciale. 2) Text scris privind aplicarea ├«n practic─â a unor ├«ndrum─âri sau ├«ntre╚Ťinerea unui obiect. [Sil. in-struc-╚Ťi-u-] /<fr. instruction
instruc╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a instrui: instruc╚Ťiunea copiilor; 2. ├«nv─â╚Ť─âtur─â, cultura inteligen╚Ťei: instruc╚Ťiunea poate fi: superioar─â (universit─â╚Ťi ╚Öi ╚Öcoli speciale), secundar─â (licee, gimnazii, seminare, ╚Öcoli comerciale ╚Öi profesionale) ╚Öi primar─â; 3. cuno╚Ötin╚Ťe dob├óndite: are o instruc╚Ťiune solid─â; 4. lec╚Ťiuni sau pove╚Ťi instructive: istoria e plin─â de instruc╚Ťiune; 5. ordine precize, informa╚Ťiuni date: urma╚Ťi acestor instruc╚Ťiuni; 6. acte ╚Öi formalit─â╚Ťi necesare spre a judeca o cauz─â: instruc╚Ťiunea unei afaceri criminale. V. judec─âtor.
*instruc╚Ťi├║ne f. (lat. in-str├║ctio, -├│nis. V. con- ╚Öi di-struc╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a instrui. ├Änv─â╚Ť─âtur─â, ├«nv─â╚Ť─âm├«nt, cultur─â a inteligen╚Ťe─ş (├«n ╚Öcoal─â sa┼ş ├«n armat─â). ╚śtiin╚Ť─â, no╚Ťiun─ş c├«╚Ötigate (├«nsu╚Öite): a avea o instruc╚Ťiune solid─â. Lec╚Ťiune, precept, ├«nv─â╚Ť─âm├«nt: istoria e plin─â de instruc╚Ťiune. Cercetare, acte ╚Öi formalit─â╚Ť─ş necesare ca s─â se judece un proces: instruc╚Ťiune judiciar─â. Ministru instruc╚Ťiuni─ş publice ╚Öi private, ministru ╚Öcoalelor statulu─ş ╚Öi al celor particulare (al educa╚Ťiuni─ş na╚Ťionale). Judec─âtor de instruc╚Ťiune. V. judec─âtor. A face instruc╚Ťiune cu solda╚Ťi─ş, cu elevi─ş, a-─ş ├«nv─â╚Ťa m├«nuirea armelor. Pl. Ordine precise, informa╚Ťiun─ş: acest ambasador urmeaz─â instruc╚Ťiunile guvernulu─ş lu─ş. ÔÇô ╚śi -├║c╚Ťie.
INSTRUC╚ÜIUNE s. 1. directiv─â, indica╚Ťie, ├«ndrumare, normativ, norm─â, recomandare, (├«nv.) regulativ. (A respectat toate ~iile primite.) 2. (la pl.) explica╚Ťie, indica╚Ťie, ├«ndrumare, l─âmurire. (~ pentru folosirea unui medicament.) 3. (la pl.) aviz, indica╚Ťie, prescrip╚Ťie, recomandare, recomanda╚Ťie. (Dup─â ~le medicului.)
INSTRUC╚ÜI├ÜNE (< fr., lat.) s. f. 1. (La pl.)Indica╚Ťii, preciz─âri privind modul de ├«ndeplinire a unui lucru. ÔÖŽ Act normativ emis de conduc─âtorii organelor centrale ale administra╚Ťiei de stat, ├«n limita competen╚Ťei lor, ├«n baza ╚Öi ├«n vederea aplic─ârii legilor, decretelor sau hot─âr├órilor guvernului. 2. (├Änv.) Instruc╚Ťie (1). 3. (INFORM.) Element al unui limbaj de programare prin care, ├«ntr-un program de calculator, sunt indicate opera╚Ťiile ce trebuie efectuate asupra datelor ori ac╚Ťiunile privind p─âr╚Ťile programului.

Instruc╚Ťiune dex online | sinonim

Instruc╚Ťiune definitie

Intrare: instruc╚Ťiune
instruc╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-