Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru instruc╚Ťie

INSTR├ÜC╚ÜIE s. f. 1. Proces ╚Öcolar de transmitere ╚Öi de ├«nsu╚Öire a cuno╚Ötin╚Ťelor; ├«nv─â╚Ť─âtur─â; ├«nv─â╚Ť─âm├ónt; instruc╚Ťiune (2). 2. Activitate de preg─âtire teoretic─â ╚Öi practic─â a militarilor. 3. (Jur.) Activitate de cercetare a cauzelor penale. ÔŚŐ Judec─âtor de instruc╚Ťie = (├«n unele ╚Ť─âri) magistrat ├«ns─ârcinat cu cercetarea cauzelor penale. ÔÇô Din fr. instruction.
INSTR├ÜC╚ÜIE s. f. 1. Ansamblu de cuno╚Ötin╚Ťe, priceperi ╚Öi deprinderi, predate cuiva sau c─âp─âtate de cineva, prin care se urm─âre╚Öte ├«nsu╚Öirea unei culturi generale ╚Öi a unei specializ─âri profesionale; ├«nv─â╚Ť─âtur─â; ├«nv─â╚Ť─âm├ónt; instruc╚Ťiune (2). 2. Preg─âtire a osta╚Öilor ├«n vederea ├«nsu╚Öirii teoriei ╚Öi practicii militare. 3. (Jur.) Activitate de cercetare a cauzelor penale. ÔŚŐ Judec─âtor de instruc╚Ťie = (├«n unele ╚Ť─âri) magistrat ├«ns─ârcinat cu cercetarea cauzelor penale. ÔÇô Din fr. instruction.
INSTR├ÜC╚ÜIE, instruc╚Ťii, s. f. 1. ├Änv─â╚Ť─âtur─â, ansamblu de cuno╚Ötin╚Ťe predate cuiva. Lectura omului cu instruc╚Ťie pu╚Ťin─â de atunci era Alexandria sau Esopia. SADOVEANU, E. 96. Cea dint├«i instruc╚Ťie o primi pe l├«ng─â mama sa, ├«n Pesta. IONESCU-RION, C. 66. ÔÖŽ (├Änvechit) Explica╚Ťie, l─âmurire, deslu╚Öire. Bunele instruc╚Ťii ce d─â a f─âcut c─â multe versuri din ele trecur─â de proverburi ├«n gura poporului. NEGRUZZI, S. II 147. 2. (Numai la sg.) Preg─âtire a militarilor ├«n vederea ├«nsu╚Öirii teoriei ╚Öi practicii militare. ╚śtiam c─â de trei zile venise acolo un batalion... ╚Öi c─â f─âcea instruc╚Ťie. PAS, Z. IV 73. Batalionul s─âu avea s─â ias─â ├«n tab─âr─â... ca s─â fac─â instruc╚Ťia de campanie. CAMIL PETRESCU, O. I 332. ÔŚŐ (Prin restric╚Ťie) La instruc╚Ťie mergea bini╚Öor, dar la teorie era ca lemnul. SADOVEANU, O. VI 140. 3. (Jur.) Activitate de cercetare a cauzelor penale (efectuat─â ast─âzi de procuror ╚Öi ├«n trecut de un judec─âtor ├«ns─ârcinat special cu aceasta). Tribunalul revolu╚Ťionar va continua instruc╚Ťia relativ─â la conspira╚Ťia lid Danton. CAMIL PETRESCU, T. II 605.
instr├║c╚Ťie (instruire) (-╚Ťi-e) s. f., art. instr├║c╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. instr├║c╚Ťii, art. instr├║c╚Ťiei
instr├║c╚Ťie (instruire ╚Öcolar─â, militar─â, judiciar─â) s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. instr├║c╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. instr├║c╚Ťiei; pl. instr├║c╚Ťii
INSTR├ÜC╚ÜIE s. 1. v. ├«nv─â╚Ť─âm├ónt. 2. v. ├«nv─â╚Ť─âtur─â. 3. (MIL.) (├«nv. ╚Öi pop.) mustr─â, mu╚Ötruluial─â, (├«nv.) ocenie, ╚Ömotru. (~ recru╚Ťilor.)
INSTR├ÜC╚ÜIE s.f. 1. ├Änv─â╚Ť─âtur─â, ╚Ötiin╚Ť─â c─âp─âtat─â ├«n ╚Öcoli prin ├«nv─â╚Ťare, prin studiu organizat; instruire. 2. Preg─âtire practic─â a militarilor, totalitatea exerci╚Ťiilor militare practice f─âcute ├«n vederea deprinderii m├ónuirii armelor. 3. (Jur.) Faz─â procedural─â ├«n desf─â╚Öurarea proceselor const├ónd ├«n adunarea ╚Öi cercetarea probelor. [Gen. -iei. / cf. fr. instruction, rus. instruk╚Ťiia, lat. instructio].
INSTR├ÜC╚ÜIE s. f. 1. ansamblu de cuno╚Ötin╚Ťe predate sau c─âp─âtate prin studiu organizat; ├«nv─â╚Ť─âtur─â, ├«nv─â╚Ť─âm├ónt. 2. preg─âtire a osta╚Öilor ├«n vederea ├«nsu╚Öirii teoriei ╚Öi practicii militare. 3. (jur.) faz─â procedural─â ├«n desf─â╚Öurarea proceselor const├ónd ├«n adunarea ╚Öi cercetarea probelor. ÔÖŽ judec─âtor de ~ = (├«n unele ╚Ť─âri) magistrat care cerceteaz─â cauzele penale. (< fr. instruction, lat. instructio)
INSTR├ÜC╚ÜIE ~i f. 1) Proces de predare a cuno╚Ötin╚Ťelor ╚Öi deprinderilor ├«ntr-o institu╚Ťie de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt; instruire. 2) Activitate de preg─âtire teoretic─â ╚Öi practic─â a militarilor. 3) jur. Activitate de cercetare prealabil─â ╚Öi de adunare a probelor ├«n vederea unui proces penal. ÔŚŐ Judec─âtor de ~ magistrat ├«ns─ârcinat cu cercetarea cauzelor penale. [G.-D. instruc╚Ťiei; Sil. in-struc-╚Ťi-e] /<fr. instruction, lat. instructio, ~onis
instruc╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a instrui: instruc╚Ťiunea copiilor; 2. ├«nv─â╚Ť─âtur─â, cultura inteligen╚Ťei: instruc╚Ťiunea poate fi: superioar─â (universit─â╚Ťi ╚Öi ╚Öcoli speciale), secundar─â (licee, gimnazii, seminare, ╚Öcoli comerciale ╚Öi profesionale) ╚Öi primar─â; 3. cuno╚Ötin╚Ťe dob├óndite: are o instruc╚Ťiune solid─â; 4. lec╚Ťiuni sau pove╚Ťi instructive: istoria e plin─â de instruc╚Ťiune; 5. ordine precize, informa╚Ťiuni date: urma╚Ťi acestor instruc╚Ťiuni; 6. acte ╚Öi formalit─â╚Ťi necesare spre a judeca o cauz─â: instruc╚Ťiunea unei afaceri criminale. V. judec─âtor.
*instruc╚Ťi├║ne f. (lat. in-str├║ctio, -├│nis. V. con- ╚Öi di-struc╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a instrui. ├Änv─â╚Ť─âtur─â, ├«nv─â╚Ť─âm├«nt, cultur─â a inteligen╚Ťe─ş (├«n ╚Öcoal─â sa┼ş ├«n armat─â). ╚śtiin╚Ť─â, no╚Ťiun─ş c├«╚Ötigate (├«nsu╚Öite): a avea o instruc╚Ťiune solid─â. Lec╚Ťiune, precept, ├«nv─â╚Ť─âm├«nt: istoria e plin─â de instruc╚Ťiune. Cercetare, acte ╚Öi formalit─â╚Ť─ş necesare ca s─â se judece un proces: instruc╚Ťiune judiciar─â. Ministru instruc╚Ťiuni─ş publice ╚Öi private, ministru ╚Öcoalelor statulu─ş ╚Öi al celor particulare (al educa╚Ťiuni─ş na╚Ťionale). Judec─âtor de instruc╚Ťiune. V. judec─âtor. A face instruc╚Ťiune cu solda╚Ťi─ş, cu elevi─ş, a-─ş ├«nv─â╚Ťa m├«nuirea armelor. Pl. Ordine precise, informa╚Ťiun─ş: acest ambasador urmeaz─â instruc╚Ťiunile guvernulu─ş lu─ş. ÔÇô ╚śi -├║c╚Ťie.
INSTRUC╚ÜIE s. 1. educa╚Ťie, ├«nv─â╚Ť─âm├«nt, ├«nv─â╚Ť─âtur─â, (├«nv.) pedeaps─â. (Procesul de ~.) 2. carte, cultur─â, cuno╚Ötin╚Ťe (pl.), ├«nv─â╚Ť─âtur─â, preg─âtire, studii (pl.), (├«nv. ╚Öi pop.) slov─â, (├«nv. ╚Öi reg.) c─ârtur─ârie, (reg.) scrisoare, (├«nv.) minte, pricopseal─â, pricopsire. 3. (MIL.) (├«nv. ╚Öi pop.) mustr─â, mu╚Ötruluial─â, (├«nv.) ocenie, ╚Ömotru. (~ recru╚Ťilor.)
instr├║c╚Ťie, s. f. sg. (intl.) b─âtaie ├«ncasat─â la sec╚Ťia de poli╚Ťie.

Instruc╚Ťie dex online | sinonim

Instruc╚Ťie definitie

Intrare: instruc╚Ťie
instruc╚Ťie