Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru instituire

INSTITU├Ź, inst├ştui, vb. IV. Tranz. A ├«nfiin╚Ťa, a ├«ntemeia, a funda (prin lege); a stabili. ÔÇô Din fr. instituer, lat. instituere.
INSTITU├ŹRE, instituiri, s. f. Faptul de a institui; ├«nfiin╚Ťare, ├«ntemeiere, fundare. ÔÇô V. institui.
INSTITU├Ź, inst├ştui, vb. IV. Tranz. A ├«nfiin╚Ťa, a ├«ntemeia, a funda (prin lege); a stabili, a alc─âtui1. ÔÇô Din fr. instituer, lat. instituere.
INSTITU├ŹRE, instituiri, s. f. Faptul de a institui; ├«nfiin╚Ťare, ├«ntemeiere, fundare; alc─âtuire. ÔÇô V. institui.
INSTITU├Ź, inst├ştui, vb. IV. Tranz. A ├«nfiin╚Ťa, a forma, a ├«ntemeia. Ministerul a instituit o comisie. Ôľş Nicolae B─âlcescu... ceru s─â instituie ├«n cazarm─â o ╚Öcoal─â pentru solda╚Ťi, unde ├«nsu╚Öi fu ├«nv─â╚Ť─âtor. ODOBESCU, S. III 491. ÔŚŐ Refl. pas. S-a instituit un premiu de 300 de galbeni pentru cel care va prinde pe Horia. IST. R.P.R. 277. Crearea unei administra╚Ťiuni centrale a bunurilor m─ân─âstire╚Öti, care s-a instituit. ODOBESCU, S. II 38.
INSTITU├ŹRE, instituiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a institui.
institu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. inst├ştui, 3 inst├ştuie, imperf. 3 sg. institui├í; conj. prez. 3 s─â inst├ştuie
institu├şre s. f., g.-d. art. institu├şrii; pl. institu├şri
institu├ş vb., ind. ╚Öi conj. prez. 1 sg. inst├ştui, 3 sg. ╚Öi pl. inst├ştuie, imperf. 3 sg. institui├í
institu├şre s. f., g.-d. art. institu├şrii; pl. institu├şri
INSTITU├Ź vb. 1. v. constitui. 2. a fixa, a hot─âr├«, a ├«ntocmi, a or├óndui, a r├óndui, a stabili, a statornici, (├«nv.) a a╚Öeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 3. a face, a stabili. (A ~ legi.) 4. a introduce, a stabili. (A ~ o anumit─â practic─â.) 5. v. proclama. 6. v. ├«nfiin╚Ťa.
INSTITU├ŹRE s. 1. v. constituire. 2. introducere, stabilire. (~ unei noi reglement─âri.) 3. v. proclamare. 4. v. ├«nfiin╚Ťare.
A institui Ôëá a lichida, a suprima
INSTITU├Ź vb. IV. tr. A ├«nfiin╚Ťa, a stabili, a ├«ntemeia. [P.i. inst├ştui, 3,6 -ie. / < fr. instituer, cf. lat. instituere].
INSTITU├ŹRE s.f. Ac╚Ťiunea, faptul de a institui; ├«nfiin╚Ťare, ├«ntemeiere. [Pron. -tu-i-. / < institui].
INSTITU├Ź vb. tr. a ├«nfiin╚Ťa, a organiza, a stabili, a ├«ntemeia. (< fr. instituer, lat. instituere)
A INSTITU├Ź inst├ştui tranz. (├«ntreprinderi, asocia╚Ťii, societ─â╚Ťi, teorii etc.) A organiza pe un principiu nou (├«n mod oficial); a stabili; a constitui (prin lege). [Sil. in-sti-] /<fr. instituer, lat. instituere
institu├Č 1. a face ceva nou, a stabili: a institui o serbare; 2. a stabili ├«n func╚Ťiune; 3. a numi mo╚Ötenitor prin testament.
instituire f. ac╚Ťiunea de a institui: instituirea unei magistraturi.
*inst├ştu─ş ╚Öi -─ş├ęsc, a -├ş v. tr. (lat. instit├║ere, d. stat├║ere, a hot─âr├«. ÔÇô Se conj. ca constitu─ş). Stabilesc, creez, ├«nfiin╚Ťez: a institui o ╚Öcoal─â. Stabilesc ├«n func╚Ťiune, a╚Öez, pun. Institu─ş un mo╚Ötenitor, ├«l numesc pin testament.
*institu├şre f. Ac╚Ťiunea de a institui, institu╚Ťiune.
INSTITUI vb. 1. a alc─âtui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a ├«nfiin╚Ťa, a numi, a organiza, a stabili, (├«nv.) a tocmi. (A ~ o comisie special─â.) 2. a fixa, a hot─âr├«, a ├«ntocmi, a or├«ndui, a r├«ndui, a stabili, a statornici, (├«nv.) a a╚Öeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.)3. a face, a stabili. (A ~ legi.) 4. a introduce, a stabili. (A ~ o anumit─â practic─â.) 5. a proclama. (A ~ republica.) 6. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a ├«nfiin╚Ťa, a ├«ntemeia, a organiza, (ast─âzi rar) a statornici, (├«nv.) a s─âdi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism ├«nv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ un a╚Öez─âm├«nt, o societate cultural─â.)
INSTITUIRE s. 1. alc─âtuire, constituire, creare, desemnare, formare, ├«nfiin╚Ťare, numire, organizare, stabilire. (~ unei comisii speciale.) 2. introducere, stabilire. (~ unei noi reglement─âri.) 3. proclamare. (~ st─ârii de urgen╚Ť─â.) 4. constituire, creare, fundare, ├«nfiin╚Ťare, ├«ntemeiere, organizare, (ast─âzi rar) statornicire. (~ corpului gr─âniceresc.)

Instituire dex online | sinonim

Instituire definitie

Intrare: institui
institui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: instituire
instituire substantiv feminin