institui definitie

13 definiții pentru institui

INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înființa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili. – Din fr. instituer, lat. instituere.
INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înființa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili, a alcătui1. – Din fr. instituer, lat. instituere.
INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înființa, a forma, a întemeia. Ministerul a instituit o comisie. ▭ Nicolae Bălcescu... ceru să instituie în cazarmă o școală pentru soldați, unde însuși fu învățător. ODOBESCU, S. III 491. ◊ Refl. pas. S-a instituit un premiu de 300 de galbeni pentru cel care va prinde pe Horia. IST. R.P.R. 277. Crearea unei administrațiuni centrale a bunurilor mănăstirești, care s-a instituit. ODOBESCU, S. II 38.
instituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. instítui, 3 instítuie, imperf. 3 sg. instituiá; conj. prez. 3 să instítuie
instituí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. instítui, 3 sg. și pl. instítuie, imperf. 3 sg. instituiá
INSTITUÍ vb. 1. v. constitui. 2. a fixa, a hotărî, a întocmi, a orândui, a rândui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 3. a face, a stabili. (A ~ legi.) 4. a introduce, a stabili. (A ~ o anumită practică.) 5. v. proclama. 6. v. înființa.
A institui ≠ a lichida, a suprima
INSTITUÍ vb. IV. tr. A înființa, a stabili, a întemeia. [P.i. instítui, 3,6 -ie. / < fr. instituer, cf. lat. instituere].
INSTITUÍ vb. tr. a înființa, a organiza, a stabili, a întemeia. (< fr. instituer, lat. instituere)
A INSTITUÍ instítui tranz. (întreprinderi, asociații, societăți, teorii etc.) A organiza pe un principiu nou (în mod oficial); a stabili; a constitui (prin lege). [Sil. in-sti-] /<fr. instituer, lat. instituere
instituì 1. a face ceva nou, a stabili: a institui o serbare; 2. a stabili în funcțiune; 3. a numi moștenitor prin testament.
*instítuĭ și -ĭésc, a v. tr. (lat. institúere, d. statúere, a hotărî. – Se conj. ca constituĭ). Stabilesc, creez, înființez: a institui o școală. Stabilesc în funcțiune, așez, pun. Instituĭ un moștenitor, îl numesc pin testament.
INSTITUI vb. 1. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială.) 2. a fixa, a hotărî, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a stabili, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.)3. a face, a stabili. (A ~ legi.) 4. a introduce, a stabili. (A ~ o anumită practică.) 5. a proclama. (A ~ republica.) 6. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a înființa, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ un așezămînt, o societate culturală.)

institui dex

Intrare: institui
institui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a