Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru institu╚Ťiune

INSTIT├Ü╚ÜIE, institu╚Ťii, s. f. 1. Organ sau organiza╚Ťie care desf─â╚Öoar─â activit─â╚Ťi cu caracter social, cultural, administrativ etc. 2. Form─â de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate; institut (3). Institu╚Ťia c─âs─âtoriei. 3. Organiza╚Ťie care desf─â╚Öoar─â o activitate de interes interna╚Ťional. [Var.: institu╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. institution, lat. institutio, -onis.
INSTITU╚ÜI├ÜNE s. f. v. institu╚Ťie.
INSTIT├Ü╚ÜIE, institu╚Ťii, s. f. 1. Organ sau organiza╚Ťie (de stat) care desf─â╚Öoar─â activit─â╚Ťi cu caracter social, cultural, administrativ etc. 2. Form─â de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate; institut (3). Institu╚Ťia c─âs─âtoriei. 3. Organiza╚Ťie care desf─â╚Öoar─â o activitate de interes interna╚Ťional. [Var.: institu╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. institution, lat. institutio, -onis.
INSTITU╚ÜI├ÜNE s. f. v. institu╚Ťie.
INSTIT├Ü╚ÜIE, institu╚Ťii, s. f. 1. (Adesea cu determin─âri care-i arat─â specificul) Ansamblu de servicii, cu func╚Ťionarii respectivi, av├«nd ├«n competin╚Ťa sa o anumit─â ramur─â de activitate (economic─â, cultural─â etc.). Nici un alt ora╚Ö din lume nu are at├«tea ╚Öcoli ╚Öi at├«tea institu╚Ťii de cultur─â ca Moscova. STANCU, U.R.S.S. 100. 2. Form─â de organizare a raporturilor sociale, repetate ╚Öi tipizate potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate ╚Öi oglindind caracterul istoric al or├«nduirii societ─â╚Ťii respective. Institu╚Ťia c─âs─âtoriei. Ôľş Institu╚Ťiile politice noi, create ├«n concordan╚Ť─â cu ideile ├«naintate, servesc pentru ├«nl─âturarea prin for╚Ť─â a vechilor rela╚Ťii de produc╚Ťie pentru a da c├«mp liber dezvolt─ârii for╚Ťelor de produc╚Ťie. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 338, 1/2.
instit├║╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. instit├║╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. instit├║╚Ťiei; pl. instit├║╚Ťii, art. instit├║╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
instit├║╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. instit├║╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. instit├║╚Ťiei; pl. instit├║╚Ťii, art. instit├║╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
INSTITÚȚIE s. unitate, (astăzi rar) așezământ, (înv.) stabiliment, tocmeală. (~ publică.)[1]
INSTIT├Ü╚ÜIE s.f. 1. Form─â de organizare a unor raporturi sociale ÔÇô politice, juridice etc. ÔÇô parte a suprastructurii. 2. Organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care cuprinde o anumit─â activitate, care ├«mbr─â╚Ťi╚Öeaz─â un anumit domeniu etc. ÔÖŽ A╚Öez─âm├ónt. [Gen. -iei, var. institu╚Ťiune s.f. / cf. fr. institution, lat. institutio].
INSTITU╚ÜI├ÜNE s.f. v. institu╚Ťie.
INSTIT├Ü╚ÜIE s. f. 1. form─â de organizare a unor raporturi sociale, parte a suprastructurii. 2. organ, unitate cu caracter politic, economic, administrativ etc. care desf─â╚Öoar─â o anumit─â activitate. ÔŚŐ a╚Öez─âm├ónt. (< fr. institution, lat. institutio)
INSTIT├Ü╚ÜIE1 ~i f. Organ sau unitate (de stat) care ├«ndepline╚Öte anumite func╚Ťii (administrative, economice, politice, cultural-educative etc.) sau cuprinde un anumit domeniu de activitate. [G.-D. institu╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. institution, lat. institutio, ~onis[1]
INSTIT├Ü╚ÜIE2 ~i f. Totalitate a normelor juridice referitoare la o anumit─â categorie de rela╚Ťii sociale. ─â c─âs─âtoriei. [G.-D. institu╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. institution, lat. institutio, ├Ánis[1]
institu╚Ťi(un)e f. 1. instituire; 2. lucru instituit, a╚Öez─âm├ónt: pioas─â institu╚Ťiune; 3. cas─â de educa╚Ťiune: institu╚Ťiune de surdo-mu╚Ťi.
*institu╚Ťi├║ne f. (lat. instit├║tio, -├│nis). Instituire. Lucru instituit, a╚Öez─âm├«nt, funda╚Ťiune, stabiliment (╚Öcoal─â, bibliotec─â, azil ╚Ö. a.). ÔÇô ╚śi -├║╚Ťie.
INSTITUȚIE s. unitate, (înv.) așezămînt, stabiliment, tocmeală. (~ publică.)

Institu╚Ťiune dex online | sinonim

Institu╚Ťiune definitie

Intrare: institu╚Ťie
institu╚Ťiune
institu╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e