INSTITUȚIONALIZÁ, instituționalizez, vb. I. Tranz. A face să dobândească un caracter instituțional, oficial; a oficializa. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. institutionnaliser.

INSTITUȚIONALIZÁRE, instituționalizări, s. f. Acțiunea de a instituționaliza. [Pr.: -ți-o-] – V. instituționaliza.

INSTITUȚIONALIZÁ, instituționalizez, vb. I. Tranz. A face să dobândească un caracter instituțional, oficial; a oficializa. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. institutionnaliser.

INSTITUȚIONALIZÁRE, instituționalizări, s. f. Acțiunea de a instituționaliza. [Pr.: -ți-o-] – V. instituționaliza.

*instituționalizá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 instituționalizeáză

instituționalizá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. instituționalizéz, 3 sg. și pl. instituționalizeáză

INSTITUȚIONALIZÁ vb. a oficializa. (A ~ un așezământ.)

INSTITUȚIONALIZÁRE s. oficializare. (ă unei fundații.)

INSTITUȚIONALIZÁ vb. I. tr. A da caracter instituțional. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. institutionnaliser].

INSTITUȚIONALIZÁRE s.f. Acțiunea de a instituționaliza. [Pron. -ți-o-. / < instituționaliza].

INSTITUȚIONALIZÁ vb. tr. a da caracter instituțional, oficial. (< fr. institutionnaliser)

A INSTITUȚIONALIZÁ ~éz tranz. A face să dobândească un caracter instituțional, oficial; a oficializa. /<fr. institutionnaliser

instituționalizáre s. f. Acțiunea de a conferi caracter oficial ◊ „Se preconizează și o instituționalizare a «Casandrei», în sensul câștigării unei independențe, a unui profil mai apropiat de cel al teatrelor profesioniste.” Cont. 25 VII 69 p. 4; v. și ecologic (din instituționaliza, după fr. institutionalisation; DMN 1956; DN3)