Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru instinct

INST├ŹNCT, instincte, s. n. Complex de reflexe ├«nn─âscute, necondi╚Ťionate, proprii indivizilor dintr-o anumit─â specie ╚Öi care le asigur─â dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, ap─ârarea. ÔÇô Din fr. instinct, lat. instinctus.
INST├ŹNCT, instincte, s. n. Complex de reflexe ├«nn─âscute, necondi╚Ťionate, proprii indivizilor dintr-o anumit─â specie ╚Öi care le asigur─â dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, ap─ârarea. ÔÇô Din fr. instinct, lat. instinctus.
INST├ŹNCT, instincte, s. n. Lan╚Ť complex de reflexe necondi╚Ťionate, fixat ├«ntr-o anumit─â etap─â a procesului dezvolt─ârii unei specii ╚Öi transmis ereditar, de╚Ťin├«nd la animalele inferioare un rol precump─ânitor ├«n rela╚Ťiile cu mediul, iar la om av├«nd, datorit─â educa╚Ťiei, o ├«nsemn─âtate redus─â. Studiul instinctelor la lumina cuno╚Ötin╚Ťelor moderne a dat la iveal─â o serie de interpret─âri prin ajutorul c─ârora cele mai minunate dintre instincte ne apar ast─âzi ca simple reac╚Ťiuni, datorite unor fenomene fizice sau chimice. MARINESCU, P. A. 46. Cu instinct ager ╚Öi f─âr─â de gre╚Ö, neab─ât├«ndu-m─â adic─â din cale cu un palmac m─âcar la dreapta sau la st├«nga, m─â ├«ntorsei pe acela╚Öi drum la ├«nt─âriturile mele. HOGA╚ś, M. N. 183.
inst├şnct s. n., pl. inst├şncte (-stinc-te)
inst├şnct s. n., pl. inst├şncte
INST├ŹNCT s. sim╚Ť. (~ de conservare.)
INST├ŹNCT s.n. Complex ereditar de reflexe necondi╚Ťionate proprii fiec─ârei specii ╚Öi care asigur─â orientarea ├«n mediul ├«nconjur─âtor; impuls natural. [Pl. -te. / < fr. instinct].
INST├ŹNCT s. n. comportament ├«nn─âscut, caracteristic pentru to╚Ťi indivizii unei specii; impuls natural. (< fr. instinct, lat. instinctus)
INST├ŹNCT ~e n. 1) Facultate ├«nn─âscut─â a tuturor fiin╚Ťelor sau a tuturor indivizilor unei specii de a executa acte determinate (pentru asigurarea necesit─â╚Ťilor vitale ale organismului). 2) Sentiment incon╚Ötient de prezicere a celor ce urmeaz─â s─â se ├«nt├ómple; intui╚Ťie. [Sil. in-stinct] /<fr. instinct, lat. instinctus
instinct n. 1. mișcare naturală care împinge a face ceva fără reflexiune: numai instinctul dirijează animalele; 2. fig. aptitudin enaturală, pornire irezistibilă: a avea instinctul muzicei.
*instinct n., pl. e (lat. instinctus, d. instinguere, var. din instigare, a instiga. V. distinct, sting). Impulsiune natural─â lipsit─â de reflexiune: instinctu albinelor le ├«mpinge s─â execute acte foarte complicate care depind aproape de inteligen╚Ť─â; acest copil are instincte ho╚Ťe╚Öt─ş, muzicale. ÔÇô Instinctu animalelor le ├«mpinge s─â execute oare-care acte f─âr─â s─â a─şb─â no╚Ťiunea scopulu─ş, s─â ├«ntrebuin╚Ťeze mijloace relativ neschimbate f─âr─â s─â caute s─â descopere altele ╚Öi s─â ╚Ötie ce rela╚Ťiune exist─â ├«ntre mijloace ╚Öi scop. Instinctu difer─â de inteligen╚Ť─â pin faptu c─â e invariabil, orb, necesar, cu alte cuvinte e o deprindere in─âscut─â ╚Öi ereditar─â. Omu se poate instrui ╚Öi folosi de ce─şa ce a┼ş f─âcut al╚Ťi─ş ├«n aintea lu─ş, pe c├«nd animalele-s incapabile de asta; experien╚Ťa f─âcut─â de un animal ├«─ş folose╚Öte numa─ş lu─ş ╚Öi nu poate fi utilizat─â de altele. A╚Öa, o r├«ndunic─â ├«╚Ö─ş face foarte natural cu─şbu f─âr─â s─â fi ├«nv─â╚Ťat, dar ╚Öi f─âr─â s─â-l fac─â ma─ş bine de c├«t cele de alt─â dat─â.
INSTINCT s. sim╚Ť. (~ de conservare.)
INST├ŹNCT (< fr., lat.) s. n. 1. (FIZIOL.) Complex de reflexe ├«nn─âscute, necondi╚Ťionate, proprii indivizilor dintr-o anumit─â specie, care le asigur─â dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, ap─ârarea. La animalele inferioare, i. de╚Ťine un rol precump─ânitor ├«n rela╚Ťiile cu mediul. La animalele superioare, ├«n cursul dezvolt─ârii individuale, i. se completeaz─â cu reflexe condi╚Ťionate. La om, dezvoltarea inteligen╚Ťei ╚Öi educa╚Ťia ├«n societate duc la subordonarea i. fa╚Ť─â de con╚Ötiin╚Ť─â. 2. (PSIH.) Instinctul vie╚Ťii ╚Öi instinctul mor╚Ťii = (la Freud) forme incon╚Ötiente de manifestare a dinamismului uman, exprim├ónd impulsurile sexuale ╚Öi voin╚Ťa de a tr─âi a individului (i. vie╚Ťii ÔÇô Eros), respectiv pornirea acestuia spre distrugere ╚Öi autodistrugere sau tendin╚Ťa de re├«ntoarcere la stabilitatea st─ârii anorganice (i. mor╚Ťii ÔÇô Thanatos).

Instinct dex online | sinonim

Instinct definitie

Intrare: instinct
instinct substantiv neutru