INSTILATÓR, instilatoare, s. n. Instrument care servește la instilații. – Din fr. instillateur.

INSTILATÓR, instilatoare, s. n. Instrument care servește la instilații. – Din fr. instillateur.

INSTILATÓR, instilatoare, s. n. Instrument cu care se picură un lichid într-un organ bolnav. Cel mai simplu instilator este o pipetă de sticlă.

instilatór s. n., pl. instilatoáre

instilatór s. n., pl. instilatoáre

INSTILATÓR s.n. Instrument folosit pentru instilații. [< fr. instillateur].

INSTILATÓR s. n. instrument pentru instilații. (< fr. instillateur)

INSTILATÓR ~oáre n. Instrument pentru instilație, constând dintr-un tub de sticlă subțiat la un capăt și prevăzut la celălalt cu un tub de cauciuc. /<fr. instillateur