INSTILÁȚIE, instilații, s. f. Administrare a unui medicament lichid picătură cu picătură într-o cavitate a unui organ bolnav, în scopuri terapeutice sau profilactice. [Var.: instilațiúne s. f.] – Din fr. instillation, lat. instillatio, -onis.

INSTILAȚIÚNE s. f. v. instilație.

INSTILÁȚIE, instilații, s. f. Administrare a unui medicament lichid picătură cu picătură într-o cavitate a unui organ bolnav, în scopuri terapeutice sau profilactice. [Var.: instilațiúne s. f.] – Din fr. instillation, lat. instillatio, -onis.

INSTILAȚIÚNE s. f. v. instilație.

INSTILÁȚIE, instilații, s. f. Metodă terapeutică constînd în introducerea unui medicament lichid într-o cavitate a corpului.

instiláție (-ți-e) s. f., art. instiláția (-ți-a), g.-d. art. instiláției; pl. instiláții, art. instiláțiile (-ți-i-)

instiláție s. f. (sil. -ți-e), art. instiláția (sil. -ți-a), g.-d. art. instiláției; pl. instiláții, art. instiláțiile (sil. -ți-i-)[1]

INSTILÁȚIE s. (MED.) instilare. (~ a unui lichid.)[1]

INSTILÁȚIE s.f. Introducere a unui lichid medicamentos într-o cavitate a organismului picătură cu picătură. [Gen. -iei, var. instilațiune s.f. / cf. fr. instillation].

INSTILAȚIÚNE s.f. v. instilație.

INSTILÁȚIE s. f. introducere a unui lichid medicamentos într-o cavitate a organismului, picătură cu picătură. (< fr. installation, lat. instillatio)

INSTILÁȚIE ~i f. Introducere a unor medicamente lichide sub formă de picături. [G.-D. instilației] /<fr. instillation, lat. instillatio, ~onis[1]