Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru instigator

INSTIGAT├ôR, -O├üRE, instigatori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care instig─â; a╚Ť├ó╚Ť─âtor, provocator, incitator. ÔÇô Din fr. instigateur, lat. instigator, -oris.
INSTIGAT├ôR, -O├üRE, instigatori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care instig─â; a╚Ť├ó╚Ť─âtor, provocator, incitator. ÔÇô Din fr. instigateur, lat. instigator, -oris.
INSTIGAT├ôR, -O├üRE, instigatori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care instig─â. Muncitorii luau ei ├«n╚Öi╚Öi ini╚Ťiativa de a dejuca pe M─âlai ╚Öi ceilal╚Ťi instigatori. C─éLUG─éRU, O. P. 181.
instigatór adj. m., s. m., pl. instigatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. instigatoáre
instigatór adj. m., s. m., pl. instigatóri; f. sg. și pl. instigatoáre
INSTIGAT├ôR s., adj. agitator, a╚Ť├ó╚Ť─âtor, provocator, tulbur─âtor, (livr.) incitator, sedi╚Ťios, (├«nv. ╚Öi pop.) r─âzvr─âtitor, (├«nv.) r─âscolitor, r─âscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)
INSTIGAT├ôR, -O├üRE adj., s.m. ╚Öi f. Cel care instig─â; a╚Ť├ó╚Ť─âtor. [Cf. fr. instigateur].
INSTIGATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care instigă; provocator. (< fr. instigateur, lat. instigator)
INSTIGAT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) m. ╚Öi f. Persoan─â care instig─â; om care ├«ndeamn─â la ac╚Ťiuni du╚Öm─ânoase; a╚Ť├ó╚Ť─âtor; incitator; incendiator; provocator. /<fr. instigateur, lat. instigator, ~oris
instigator m. cel ce împinge la ceva rău.
*instigatór, -oáre d. (lat. instigator). Care instigă.
INSTIGATOR s., adj. agitator, a╚Ť├«╚Ť─âtor, provocator, tulbur─âtor, (livr.) incitator, sedi╚Ťios, (├«nv. ╚Öi pop.) r─âzvr─âtitor, (├«nv.) r─âscolitor, rascolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)

Instigator dex online | sinonim

Instigator definitie

Intrare: instigator (adj.)
instigator adjectiv
Intrare: instigator (s.m.)
instigator substantiv masculin