instigare definitie

2 intrări

22 definiții pentru instigare

INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A îndemna, a incita, a provoca (la acțiuni dușmănoase, violente). – Din fr. instiguer, lat. instigare.
INSTIGÁRE, instigări, s. f. Acțiunea de a instiga și rezultatul ei; îndemn la violență; instigație, întărâtare, provocare, incitare. – V. instiga.
INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A întărâta, a incita, a provoca; a monta (la acțiuni dușmănoase). – Din fr. instiguer, lat. instigare.
INSTIGÁRE, instigări, s. f. Acțiunea de a instiga și rezultatul ei; îndemn la violență; instigație, întărâtare, provocare, incitare. – V. instiga.
INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», «împotriva», «contra») A ațîța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, criminale; a incita. V. întărîta. Întîrzierea plății chiriei peste termenul din contract fusese instigată și convenită de proprietar. ARGHEZI, P. T. 95.
INSTIGÁRE, instigări, s. f. Acțiunea de a instiga și rezultatul ei; îndemn la violență, ațîțare, întărîtare.
instigá (a ~) vb., ind. prez. 3 instígă
instigáre s. f., g.-d. art. instigắrii; pl. instigắri
instigá vb., ind. prez. 1 sg. instíg, 3 sg. și pl. instígă
instigáre s. f., g.-d. art. instigării; pl. instigări
INSTIGÁ vb. a agita, a ațâța, a incita, a întărâta, a provoca, a stârni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.)
INSTIGÁRE s. ațâțare, incitare, instigație, întărâtare, provocare, stârnire, tulburare, (rar) incitație, provocație, (pop.) zădărâre, (fig.) asmuțire. (~ maselor.)
INSTIGÁ vb. I. tr. A ațâța, a împinge la fapte dușmănoase, la dezordine; a incita. [P.i. instíg. / < fr. instiguer, cf. lat. instigare].
INSTIGÁRE s.f. Acțiunea de a instiga și rezultatul ei; instigație. [< instiga].
INSTIGÁ vb. tr. a ațâța, a îndemna la acțiuni dușmănoase, la violență; a incita. (< fr. instiguer, lat. instigare)
A INSTIGÁ instíg tranz. (persoane) A aduce în mod intenționat la o stare de agitație, îndemnând la acțiuni dușmănoase; a ațâța; a stârni; a incita; a provoca; a porni. [Sil. in-sti-] /<fr. instiguer, lat. instigare
instigà v. a împinge la ceva rău.
*instíg, a v. tr. (lat. instigo, -áre. V. instinct, stimul). Îndemn la revoltă.
*instigațiúne f. (lat. instigátio, -ónis). Îndemn la revoltă. – Și -áție și -áre.
INSTIGA vb. a agita, a ațîța, a incita, a întărîta, a provoca, a stîrni, a tulbura, (pop.) a sumuța, (înv. și reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuți, a monta. (El ~ masele.)
INSTIGARE s. ațîțare, incitare, instigație, întărîtare, provocare, stîrnire, tulburare, (rar) incitație, provocație, (pop.) zădărîre. (~ maselor.)
INSTIGÁRE (<instiga) s. f. Acțiunea de a instiga; îndemn la violență; ațâțare, provocare. ♦ (Dr.) Acțiune prin care o persoană determină, cu intenție, o altă persoană să săvârșească o infracțiune. Ea poate fi: simplă, directă, indirectă, calificată etc. ◊ I. publică și apologia infracțiunilor = infracțiune constând în fapta de a îndemna publicul prin viu grai, prin scris sau prin orice alte mijloace la încălcarea legilor și la săvârșirea unor fapte ce constituie infracțiuni. Sin. instigație.

instigare dex

Intrare: instiga
instiga verb grupa I conjugarea I
Intrare: instigare
instigare substantiv feminin