Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru instiga

INSTIG├ü, inst├şg, vb. I. Tranz. A ├«ndemna, a incita, a provoca (la ac╚Ťiuni du╚Öm─ânoase, violente). ÔÇô Din fr. instiguer, lat. instigare.
INSTIG├ü, inst├şg, vb. I. Tranz. A ├«nt─âr├óta, a incita, a provoca; a monta (la ac╚Ťiuni du╚Öm─ânoase). ÔÇô Din fr. instiguer, lat. instigare.
INSTIG├ü, inst├şg, vb. I. Tranz. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źla┬╗, ┬ź├«mpotriva┬╗, ┬źcontra┬╗) A a╚Ť├«╚Ťa, a ├«ndemna la ac╚Ťiuni du╚Öm─ânoase, criminale; a incita. V. ├«nt─âr├«ta. ├Änt├«rzierea pl─â╚Ťii chiriei peste termenul din contract fusese instigat─â ╚Öi convenit─â de proprietar. ARGHEZI, P. T. 95.
instig├í (a ~) vb., ind. prez. 3 inst├şg─â
instig├í vb., ind. prez. 1 sg. inst├şg, 3 sg. ╚Öi pl. inst├şg─â
INSTIG├ü vb. a agita, a a╚Ť├ó╚Ťa, a incita, a ├«nt─âr├óta, a provoca, a st├órni, a tulbura, (pop.) a sumu╚Ťa, (├«nv. ╚Öi reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a z─âd─âr├«, (fig.) a asmu╚Ťi, a monta. (El ~ masele.)
INSTIG├ü vb. I. tr. A a╚Ť├ó╚Ťa, a ├«mpinge la fapte du╚Öm─ânoase, la dezordine; a incita. [P.i. inst├şg. / < fr. instiguer, cf. lat. instigare].
INSTIG├ü vb. tr. a a╚Ť├ó╚Ťa, a ├«ndemna la ac╚Ťiuni du╚Öm─ânoase, la violen╚Ť─â; a incita. (< fr. instiguer, lat. instigare)
A INSTIG├ü inst├şg tranz. (persoane) A aduce ├«n mod inten╚Ťionat la o stare de agita╚Ťie, ├«ndemn├ónd la ac╚Ťiuni du╚Öm─ânoase; a a╚Ť├ó╚Ťa; a st├órni; a incita; a provoca; a porni. [Sil. in-sti-] /<fr. instiguer, lat. instigare
instigà v. a împinge la ceva rău.
*inst├şg, a -├í v. tr. (lat. instigo, -├íre. V. instinct, stimul). ├Ändemn la revolt─â.
INSTIGA vb. a agita, a a╚Ť├«╚Ťa, a incita, a ├«nt─âr├«ta, a provoca, a st├«rni, a tulbura, (pop.) a sumu╚Ťa, (├«nv. ╚Öi reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a z─âd─âr├«, (fig.) a asmu╚Ťi, a monta. (El ~ masele.)

Instiga dex online | sinonim

Instiga definitie

Intrare: instiga
instiga verb grupa I conjugarea I