instaura definitie

11 definiții pentru instaura

INSTAURÁ, instaurez, vb. I. Tranz. 1. A pune bazele unui regim, unui sistem politic, unui guvern etc.; a institui. 2. A introduce pentru prima oară (un obicei, o modă etc.); a stabili. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. instaurer, lat. instaurare.
INSTAURÁ, instaurez, vb. I. Tranz. 1. A pune bazele unui regim, unui sistem politic, unui guvern etc.; a institui. 2. A introduce pentru prima oară (un obicei, o modă etc.); a stabili. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. instaurer, lat. instaurare.
INSTAURÁ, instaurez, vb. I. Tranz. A întrona, a stabili, a așeza, a introduce. Partidul nostru, organizînd alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, a doborît puterea capitaliștilor și moșierilor, a instaurat regimul de democrație populară și a trecut la construirea socialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 517. – Pronunțat: -ta-u-.
instaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 instaureáză
instaurá vb. (sil. -sta-u-), ind. prez. 1 sg. instauréz, 3 sg. și pl. instaureáză
INSTAURÁ vb. a stabili, (fig.) a întrona. (A ~ disciplina.)
INSTAURÁ vb. I. tr. A întrona, a stabili; a introduce. [Pron. -ta-u-. / < lat. instaurare, cf. fr. instaurer].
INSTAURÁ vb. tr. a întrona, a stabili; a introduce. (< fr. instaurer, lat. instaurare)
A INSTAURÁ ~éz tranz. 1) A face să se instaureze. 2) A transpune în viață (pentru prima dată); a face să ia ființă; a înființa. ~ legi noi. [Sil. in-sta-u-] /<fr. instaurer, lat. instaurare
A SE INSTAURÁ mă ~éz intranz. (despre stări) A se stabili, dominând; a se întrona; a se înscăuna. S-a ~at democrația peste tot. [Sil. in-sta-u-] /<fr. instaurer, lat. instaurare
*instauréz v. tr. (lat. instauro, -are. V. restaurez). Stabilesc solid: a instaura pacea.

instaura dex

Intrare: instaura
instaura verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -sta-u-