INSTANTANEITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este instantaneu. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. instantanéité.

INSTANTANEITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este instantaneu. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. instantanéité.

instantaneitáte (-ne-i-) s. f., g.-d. art. instantaneitắții

instantaneitáte s. f. (sil. -ne-i-), g.-d. art. instantaneității

INSTANTANEITÁTE s.f. Însușire a ceea ce este instantaneu. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. instantanéité].

INSTANTANEITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este instantaneu. (< fr. instantanéité)

INSTANTANEITÁTE f. Caracter instantaneu. /<fr. instantanéité

instantaneitate f. caracterul celor instantanee.

*instantaneitáte f. (d. instantaneŭ). Calitatea de a fi instantaneŭ.

INSTANTANEITATE. Subst. Instantaneitate, caracter imprevizibil, fapt neprevăzut, lucru neașteptat; întîmplare, incident, accident, hazard; surpriză; surprindere, străfulgerare (fig.); inoportunitate. Moment, clipă, clipită, secundă. Adj. Instantaneu, momentan, neașteptat, inopinat, subit, neprevăzut, imprevizibil; întîmplător, incidental, accidental, fortuit (livr.); surprinzător, impresionant, uimitor, uluitor, brusc, fulgerător; inoportun. Vb. A surveni, a interveni, a se întîmpla, a veni la întîmplare, a se produce pe neașteptate, a străfulgera (fig.); a avea o surpriză, a fi surprins, a fi luat pe nepregătite; a surprinde, a lua (pe cineva) prin surprindere, a găsi nepregătit; a prinde (a lua) (pe cineva) ca din oală. Adv. Instantaneu, (în mod) incidental, (în mod) accidental, din întîmplare, la întîmplare, la voia întîmplării; pe neașteptate, subit, pe nepregătite; deodată; îndată, numaidecît, imediat; prompt, zis și făcut, cît ai zice pește, într-o clipă, clipiș (rar), într-o clipită, într-o clipeală, cît ai clipi din ochi, fulgerește (rar); prin surprindere, cu (pe) nepusă masă; nici una nici două, nici una nici alta, nitam-nisam (fam.), tam-nisam. V. instabilitate, întîmplare, timp, uimire, viteză.