instalare definitie

2 intrări

22 definiții pentru instalare

INSTALÁ, instalez, vb. I. 1. Tranz. A monta, a așeza o instalație, o aparatură tehnică, o mașină etc. 2. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc. 3. Tranz. A pune pe cineva (cu oarecare solemnitate) într-un post de răspundere. – Din fr. installer.
INSTALÁRE, instalări, s. f. Acțiunea de a (se) instala și rezultatul ei. – V. instala.
INSTALÁ, instalez, vb. I. 1. Tranz. A monta, a așeza o instalație, o aparatură tehnică, o mașină etc. 2. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc. 3. Tranz. A pune pe cineva (cu oarecare solemnitate) într-un post de răspundere. – Din fr. installer.
INSTALÁRE, instalări, s. f. Acțiunea de a (se) instala și rezultatul ei. – V. instala.
INSTALÁ, instalez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a aranja, a monta (un instrument, o mașină sau o aparatură tehnică). A instala un robinet. ▭ Își instalase o baie cu duș. C. PETRESCU, Î. I 8. 2. Refl. (Despre persoane) A se plasa, a se așeza, a se stabili (amenajîndu-și locuința) într-un loc. Rubedeniile și cunoscuții gazdei la care se instalează... îi îngăduie să ia contact cu mediul mic-burghez al funcționărimii mărunte. V. ROM. noiembrie 1953, 300. Se auzi scîrțîitul băncii de lemn. Streinul se instalase la locul său, hotărît, precum spunea, să aștepte. C. PETRESCU, A. 279. Nu vrei să te ocupi puțin de Raul, să-i dea o cameră, să se instaleze? REBREANU, R. I 157. ◊ Tranz. Și-a instalat familia la țară. 3. Tranz. A așeza cu oarecare solemnitate pe cineva nou numit, într-un post de răspundere.
INSTALÁRE, instalări, s. f. Acțiunea de a se instala. 1. Montarea unei aparaturi tehnice. 2. Stabilire a unei persoane într-o localitate sau într-o casă. 3. Așezare, în cadrul unei solemnități, a unei persoane nou numite, într-un post de răspundere. După instalarea domnilor, partea cea mare a armatei turcești... se retrăsese. GHICA, S. 122.
instalá (a ~) vb., ind. prez. 3 instaleáză
instaláre s. f., g.-d. art. instalắrii; pl. instalắri
instalá vb., ind. prez. 1 sg. instaléz, 3 sg. și pl. instaleáză
instaláre s. f., g.-d. art. instalării; pl. instalări
INSTALÁ vb. 1. v. stabili. 2. a trage. (La ce hotel te-ai ~?) 3. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) posta. (S-a ~ în fața ușii.) 4. v. monta.
INSTALÁRE s. 1. v. stabilire. 2. v. așezare. 3. v. montare.
INSTALÁ vb. I. 1. tr. A așeza, a monta o mașină, aparate etc. 2. refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. 3. tr. A pune cu oarecare solemnitate pe cineva într-o funcție, într-o demnitate. [< fr. installer, it. installare].
INSTALÁRE s.f. Acțiunea de a instala și rezultatul ei; instalație. [< instala].
INSTALÁ vb. I. tr. 1. a așeza, a monta o mașină, aparate etc. 2. a pune cu oarecare solemnitate pe cineva într-o funcție, într-un post de răspundere. II. refl. a se stabili într-o locuință, localitate. ◊ (fam.) a se așeza comod, confortabil. (< fr. installer)
A INSTALÁ ~éz tranz. 1) (mașini, aparate tehnice etc.) A așeza la locul destinat (fixând toate piesele) pentru a funcționa; a monta. 2) (persoane) A pune (oficial) într-o funcție. 3) (persoane) A face să se instaleze. /<fr. installer, lat. installare
A SE INSTALÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se așeza într-un loc determinat sau într-un mod specific. 2) A se stabili pe un loc un timp oarecare. /<fr. installer, lat. installare
instalà v. l. a pune în posesiunea unui loc, a unei funcțiuni; 2. a stabili într’un loc: a instala o pompă.
*instalațiúne f. (d. instalez; fr. installation). Acțiunea de a saŭ de a te instala. Lucru instalat, așezat în locuință: instalațiune de gaz, de lumină electrică, de apă ș. a. – Și -áție. Ca acțiune, maĭ des -áre.
*instaléz v. tr. (fr. installer, mlat. și it. installare. V. stal). Așez solemn în funcțiunea luĭ: a instala un episcop. Așez, pun pe cineva să locuĭască undeva: a instala un elev într’un internat. Fac, aduc, așez: a instala un conduct de apă în casă. V. refl. Mă stabilesc, mă așez ca să locuĭesc. Îmĭ ĭaŭ locuință și-mĭ daŭ aere de proprietar: uĭte-te cum se instalează parvenitu!
INSTALA vb. 1. a se așeza, a se fixa, a se opri, a se stabili, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 2. a trage. (La ce hotel te-ai ~?) 3. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) posta. (S-a ~ în fața ușii.) 4. a monta. (A ~ un utilaj.)
INSTALARE s. 1. așezare, fixare, oprire, stabilire, statornicire. (~ lor în regiunile de deal.) 2. așezare, plasare. (~ lui într-un fotoliu.) 3. montare. (~ unui utilaj.)

instalare dex

Intrare: instala
instala verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: instalare
instalare substantiv feminin