Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru instabilitate

INSTABILIT├üTE s. f. Caracterul a ceea ce este instabil; nestatornicie, nestabilitate, inconsecven╚Ť─â, inconstan╚Ť─â. ÔÇô Din fr. instabilit├ę, lat. instabilitas, -atis.
INSTABILIT├üTE, instabilit─â╚Ťi, s. f. Caracterul a ceea ce este instabil; nestatornicie, nestabilitate, inconsecven╚Ť─â, inconstan╚Ť─â. ÔÇô Din fr. instabilit├ę, lat. instabilitas, -atis.
INSTABILITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este instabil; nestatornicie, nestabilitate.
instabilit├íte s. f., g.-d. art. instabilitß║»╚Ťii
instabilit├íte s. f., g.-d. art. instabilit─â╚Ťii
INSTABILIT├üTE s. 1. mobilitate, nestatornicie. (~ unor dune.) 2. nestabilitate, precaritate. (~ ├«n echilibru.) 3. (MET.) nestabilitate, nestatornicie, variabilitate. (~ vremii.) 4. v. fluctua╚Ťie. 5. v. labilitate. 6. v. inconsecven╚Ť─â.
Instabilitate Ôëá stabilitate
INSTABILIT├üTE s.f. ├Änsu╚Öire a ceea ce este instabil; nestabilitate; nestatornicie. [Cf. lat. instabilitas, fr. instabilit├ę].
INSTABILIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öire a ceea ce este instabil. (< fr. instabilit├ę, lat. instabilitas)
INSTABILIT├üTE f. 1) Caracter instabil; lips─â de stabilitate; nestabilitate. 2) Atitudine instabil─â; nestatornicie. [G.-D. instabilit─â╚Ťii] /<fr. instabilit├ę, lat. instabilitas, ~atis
*instabilit├íte f. (lat. instabilitas, -├ítis). Lips─â de stabilitate, nestatornicie, nesiguran╚Ť─â: instabilitatea averi─ş, soarte─ş.
INSTABILITATE s. 1. mobilitate, nestatornicie. (~ unor dune.) 2. nestabilitate, precaritate. (~ ├«n echilibru.) 3. nestabilitate, nestatornicie, variabilitate. (~ vremii.) 4. fluctua╚Ťie, schimbare, (fig.) oscila╚Ťie. (~ la cursul bursei.) 5. inconsecven╚Ť─â, inconstan╚Ť─â, neconsecven╚Ť─â, neconstan╚Ť─â, nestabilitate, nestatornicie, (livr.) labilitate, (├«nv.) neconsecin╚Ť─â, nestare. (~ unei persoane.)
INSTABILITATE. Subst. Instabilitate, nestabilitate, nestatornicie, inconstan╚Ť─â, mobilitate, labilitate (livr.), inconsecven╚Ť─â, neconsecven╚Ť─â (rar); ezitare, ╚Öov─âire. Varia╚Ťie, fluctuare, fluctua╚Ťie, oscilare, oscila╚Ťie, schimbare, schimbat, modificare, modifica╚Ťie (├«nv.), transformare, transforma╚Ťie (rar); variabilitate; transformabilitate (rar). Vremelnicie, existen╚Ť─â efemer─â, provizorat; interimat. Perindare, succesiune, scurgere (fig.), desf─â╚Öurare (fig.). Adj. Instabil, nestabil, nestatornic, inconstant, mobil, labil (livr.), inconsecvent, neconsecvent; ezitant, ╚Öov─âitor. Variabil, fluctuant, oscilant, schimb─âtor, schimb─âcios; modificabil; transformabil. Vremelnic, vremelnicesc (├«nv. ╚Öi arh.), temporar, trec─âtor, efemer, pieritor, provizoriu; interimar. Disparent (rar). Vb. A fi instabil. A ezita, a ╚Öov─âi, a sta ├«n cump─ân─â. A varia, a fluctua, a oscila, a se schimba, a se modifica, a se transforma. A se perinda, a se scurge (fig.), a se desf─â╚Öura (fig.). Adv. (├Än mod) vremelnic, vremelnice╚Öte (├«nv. ╚Öi arh.). V. dispari╚Ťie, incertitudine, instantaneitate, nehot─âr├«re, oscila╚Ťie, timp.

Instabilitate dex online | sinonim

Instabilitate definitie

Intrare: instabilitate
instabilitate substantiv feminin