inspectare definitie

2 intrări

21 definiții pentru inspectare

INSPECTÁ, inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei instituții etc. pe baza unei însărcinări speciale; p. ext. a examina, a cerceta amănunțit și cu atenție ceva. – Din fr. inspecter, lat. inspectare.
INSPECTÁRE, inspectări, s. f. Acțiunea de a inspecta și rezultatul ei; control, verificare; p. ext. examinare, cercetare. – V. inspecta.
INSPECTÁ, inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei instituții etc. pe baza unei însărcinări speciale; p. ext. a examina, a cerceta amănunțit și cu atenție ceva. – Din fr. inspecter, lat. inspectare.
INSPECTÁRE, inspectări, s. f. Acțiunea de a inspecta și rezultatul ei; control, verificare; p. ext. examinare, cercetare. – V. inspecta.
INSPECTÁ, inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica o activitate în calitate de inspector, a examina îndeplinirea unor sarcini. A inspecta o școală. ♦ A cerceta, a examina ceva cu mare atenție. Pînă să se așeze la masă, au inspectat gospodăria lui Pavelescu. PAS, L. II 218. Inspectînd masa, nu-i plac paharele goale. SADOVEANU, E. 139.
INSPECTÁRE, inspectări, s. f. Acțiunea de a inspecta; control, verificare. Inspectarea unui spital.
inspectá (a ~) vb., ind. prez. 3 inspecteáză
inspectáre s. f., g.-d. art. inspectắrii; pl. inspectắri
inspectá vb., ind. prez. 1 sg. inspectéz, 3 sg. și pl. inspecteáză
inspectáre s. f., g.-d. art. inspectării; pl. inspectări
INSPECTÁ vb. 1. v. verifica. 2. (MIL.) (înv.) a șmotri. (A ~ o unitate.)
INSPECTÁRE s. v. control.
INSPECTÁ vb. I. tr. A examina, a controla (ceva) pe baza unei însărcinări speciale; (p. ext.) a examina, a cerceta atent. [< fr. inspecter, cf. lat. inspectare].
INSPECTÁRE s.f. Acțiunea de a inspecta și rezultatul ei; control, verificare; (p. ext.) examinare. [< inspecta].
INSPECTÁ vb. tr. a examina, a controla, a verifica; (p. ext.) a cerceta atent. (< fr. inspecter, lat. inspectare)
A INSPECTÁ ~éz tranz. 1) (activități ale persoanelor, instituțiilor, organizațiilor etc.) A controla în mod oficial, pentru a constata dacă totul decurge cum trebuie. 2) A examina, a cerceta cu atenție. [Sil. in-spec-] /<fr. inspecteur, lat. inspectare
inspectà v. a cerceta, a controla cu autoritate sau în virtutea unei misiuni.
*inspectéz v. tr. (lat. in-spectare, d. in-spícere, -spectum, a privi în. V. a-spect, spectru). Observ, cercetez, examinez cu ochiĭ: a inspecta o școală, o cazarmă, o tabără, o mină.
*inspecțiúne f. (lat. in-spéctio, -ónis). Acțiunea de a inspecta, reviziune: inspectoru a făcut inspecțiunea școaleĭ. – Și -écție și inspectáre.
INSPECTA vb. 1. a cerceta, a controla, a revedea, a revizui, a verifica, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele instituției.) 2. (MIL.) (înv.) a șmotri. (A ~ o unitate.)
INSPECTARE s. control, inspecție, revizie, verificare. (~ a decurs în bune condiții.)

inspectare dex

Intrare: inspecta
inspecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: inspectare
inspectare substantiv feminin