Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru inspectare

INSPECT├ü, inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei institu╚Ťii etc. pe baza unei ├«ns─ârcin─âri speciale; p. ext. a examina, a cerceta am─ânun╚Ťit ╚Öi cu aten╚Ťie ceva. ÔÇô Din fr. inspecter, lat. inspectare.
INSPECT├üRE, inspect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inspecta ╚Öi rezultatul ei; control, verificare; p. ext. examinare, cercetare. ÔÇô V. inspecta.
INSPECT├ü, inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei institu╚Ťii etc. pe baza unei ├«ns─ârcin─âri speciale; p. ext. a examina, a cerceta am─ânun╚Ťit ╚Öi cu aten╚Ťie ceva. ÔÇô Din fr. inspecter, lat. inspectare.
INSPECT├üRE, inspect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inspecta ╚Öi rezultatul ei; control, verificare; p. ext. examinare, cercetare. ÔÇô V. inspecta.
INSPECT├ü, inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica o activitate ├«n calitate de inspector, a examina ├«ndeplinirea unor sarcini. A inspecta o ╚Öcoal─â. ÔÖŽ A cerceta, a examina ceva cu mare aten╚Ťie. P├«n─â s─â se a╚Öeze la mas─â, au inspectat gospod─âria lui Pavelescu. PAS, L. II 218. Inspect├«nd masa, nu-i plac paharele goale. SADOVEANU, E. 139.
INSPECT├üRE, inspect─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inspecta; control, verificare. Inspectarea unui spital.
inspectá (a ~) vb., ind. prez. 3 inspecteáză
inspectáre s. f., g.-d. art. inspectắrii; pl. inspectắri
inspect├í vb., ind. prez. 1 sg. inspect├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. inspecte├íz─â
inspectáre s. f., g.-d. art. inspectării; pl. inspectări
INSPECTÁ vb. 1. v. verifica. 2. (MIL.) (înv.) a șmotri. (A ~ o unitate.)
INSPECTÁRE s. v. control.
INSPECTÁ vb. I. tr. A examina, a controla (ceva) pe baza unei însărcinări speciale; (p. ext.) a examina, a cerceta atent. [< fr. inspecter, cf. lat. inspectare].
INSPECT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a inspecta ╚Öi rezultatul ei; control, verificare; (p. ext.) examinare. [< inspecta].
INSPECTÁ vb. tr. a examina, a controla, a verifica; (p. ext.) a cerceta atent. (< fr. inspecter, lat. inspectare)
A INSPECT├ü ~├ęz tranz. 1) (activit─â╚Ťi ale persoanelor, institu╚Ťiilor, organiza╚Ťiilor etc.) A controla ├«n mod oficial, pentru a constata dac─â totul decurge cum trebuie. 2) A examina, a cerceta cu aten╚Ťie. [Sil. in-spec-] /<fr. inspecteur, lat. inspectare
inspectà v. a cerceta, a controla cu autoritate sau în virtutea unei misiuni.
*inspect├ęz v. tr. (lat. in-spectare, d. in-sp├şcere, -spectum, a privi ├«n. V. a-spect, spectru). Observ, cercetez, examinez cu ochi─ş: a inspecta o ╚Öcoal─â, o cazarm─â, o tab─âr─â, o min─â.
*inspec╚Ťi├║ne f. (lat. in-sp├ęctio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a inspecta, reviziune: inspectoru a f─âcut inspec╚Ťiunea ╚Öcoale─ş. ÔÇô ╚śi -├ęc╚Ťie ╚Öi inspect├íre.
INSPECTA vb. 1. a cerceta, a controla, a revedea, a revizui, a verifica, (├«nv.) a revedui, (grecism ├«nv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele institu╚Ťiei.) 2. (MIL.) (├«nv.) a ╚Ömotri. (A ~ o unitate.)
INSPECTARE s. control, inspec╚Ťie, revizie, verificare. (~ a decurs ├«n bune condi╚Ťii.)

Inspectare dex online | sinonim

Inspectare definitie

Intrare: inspecta
inspecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: inspectare
inspectare substantiv feminin