Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru inspec╚Ťie

INSP├ëC╚ÜIE, inspec╚Ťii, s. f. Control, verificare autorizat─â a unei activit─â╚Ťi, a execut─ârii unor dispozi╚Ťii etc. ÔÇô Din fr. inspection, lat. inspectio.
INSP├ëC╚ÜIE, inspec╚Ťii, s. f. Control, verificare autorizat─â a unei activit─â╚Ťi, cercetare a ├«ndeplinirii anumitor dispozi╚Ťii, hot─âr├óri etc. ÔÇô Din fr. inspection, lat. inspectio.
INSP├ëC╚ÜIE, inspec╚Ťii, s. f. Control, verificare, cercetare la fa╚Ťa locului (├«ntr-o institu╚Ťie) a legalit─â╚Ťii actelor, a ├«ndeplinirii anumitor hot─âr├«ri, dispozi╚Ťii ori norme fixate. Sergentul Iftodiu Dumitru se veseli cumplit la ideea c─â Radu Com╚Öa poate vrea s─â dreseze un proces-verbal cu rezultatul inspec╚Ťiei ╚Öi s─â semneze ├«n condic─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 173. Se oprea la fiecare vapor, se uita lung, cercet─âtor ╚Öi pleca ├«nainte, urm├«ndu-╚Öi inspec╚Ťia. BART, S. M. 60. A doua zi era inspec╚Ťie. De cu noapte to╚Ťi erau ├«n picioare. VLAHU╚Ü─é, A. A. II 11. ÔÖŽ (Familiar) Persoan─â sau grup de persoane care inspecteaz─â. C├«t a stat u╚Öa deschis─â ╚Öi a intrat de afar─â ┬źinspec╚Ťia┬╗, au t─âcut. SADOVEANU, P. M. 92.
insp├ęc╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. insp├ęc╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. insp├ęc╚Ťiei; pl. insp├ęc╚Ťii, art. insp├ęc╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
insp├ęc╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. insp├ęc╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. insp├ęc╚Ťiei; pl. insp├ęc╚Ťii, art. insp├ęc╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
INSP├ëC╚ÜIE s. 1. v. control. 2. (MIL.) (├«nv.) ╚Ömotru. (~ a unei unit─â╚Ťi.)
INSP├ëC╚ÜIE s.f. Control, verificare a felului cum func╚Ťioneaz─â un serviciu, cum se execut─â unele dispozi╚Ťii etc. [Gen. -iei. / cf. fr. inspection, lat. inspectio].
INSP├ëC╚ÜIE s. f. 1. control, verificare a felului cum func╚Ťioneaz─â un serviciu, cum se execut─â unele dispozi╚Ťii etc. 2. (med.) examen vizual al unui bolnav, urm─ârind s─â culeag─â detalii semnificative pentru stabilirea investiga╚Ťiilor ╚Öi a diagnosticului. (< fr. inspection, lat. inspectio)
INSP├ëC╚ÜIE ~i f. 1) Control oficial, am─ânun╚Ťit asupra unui sector de activitate (a unor persoane, organiza╚Ťii, institu╚Ťii etc.); revizie. 2) Func╚Ťie de inspector; inspectorat. [G.-D. inspec╚Ťiei; Sil. in-spec-╚Ťi-e] /<fr. inspection, lat. inspectio, ~onis
inspec╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a inspecta; 2. func╚Ťiunea inspectorului.
*inspec╚Ťi├║ne f. (lat. in-sp├ęctio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a inspecta, reviziune: inspectoru a f─âcut inspec╚Ťiunea ╚Öcoale─ş. ÔÇô ╚śi -├ęc╚Ťie ╚Öi inspect├íre.
INSPEC╚ÜIE s. 1. control, inspectare, revizie, verificare. (~ a decurs ├«n bune condi╚Ťii.) 2. (MIL.) (├«nv.) ╚Ömotru. (~ a unei unit─â╚Ťi.)

Inspec╚Ťie dex online | sinonim

Inspec╚Ťie definitie

Intrare: inspec╚Ťie
inspec╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e