insolit definitie

13 definiții pentru insolit

INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus.
INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus.
INSOLÍT, -Ă, insoliți, -te, adj. (Franțuzism) Care este contrar obiceiului sau uzanțelor; neobișnuit, neuzitat, nepotrivit. Grigore Iuga, enervat de intervenția insolită a arendașului, răspunse apăsat și disprețuitor. REBREANU, R. I 39.
insolít adj. m., pl. insolíți; f. insolítă, pl. insolíte
insolít adj. m., pl. insolíți; f. sg. insolítă, pl. insolíte
INSOLÍT adj. v. neobișnuit.
INSOLÍT adj. v. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, special.
INSOLÍT, -Ă adj. (Rar) Contrar obiceiului; neobișnuit. [< fr. insolite, cf. lat. in – ne-, solitus – obișnuit].
INSOLÍT, -Ă adj. contrar obiceiului; neobișnuit. ◊ nepotrivit. (< fr. insolite, lat. insolitus)
INSOLÍT ~tă (~ți, ~te) Care este contrar obiceiului; neobișnuit. /<fr. insolite, lat. insolitus
*insólit, -ă adj. (lat. in-sólitus. V. insolent). Contrar uzuluĭ, regulelor, obiceĭurilor: demers, huĭet insolit. Adv. În mod insolit: a proceda insolit. – Maĭ des, dar maĭ răŭ insolít (după fr.).
INSOLIT adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)
insolit adj. v. APARTE. DEOSEBIT. INDIVIDUAL. NEOBIȘNUIT. SINGULAR. SPECIAL.

insolit dex

Intrare: insolit
insolit adjectiv