Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru insolit

INSOL├ŹT, -─é, insoli╚Ťi, -te, adj. Care surprinde prin caracterul s─âu neobi╚Önuit; neuzitat. ÔÇô Din fr. insolite, lat. insolitus.
INSOL├ŹT, -─é, insoli╚Ťi, -te, adj. Care surprinde prin caracterul s─âu neobi╚Önuit; neuzitat. ÔÇô Din fr. insolite, lat. insolitus.
INSOL├ŹT, -─é, insoli╚Ťi, -te, adj. (Fran╚Ťuzism) Care este contrar obiceiului sau uzan╚Ťelor; neobi╚Önuit, neuzitat, nepotrivit. Grigore Iuga, enervat de interven╚Ťia insolit─â a arenda╚Öului, r─âspunse ap─âsat ╚Öi dispre╚Ťuitor. REBREANU, R. I 39.
insol├şt adj. m., pl. insol├ş╚Ťi; f. insol├şt─â, pl. insol├şte
insol├şt adj. m., pl. insol├ş╚Ťi; f. sg. insol├şt─â, pl. insol├şte
INSOL├ŹT adj. v. neobi╚Önuit.
INSOL├ŹT adj. v. aparte, deosebit, individual, neobi╚Önuit, singular, special.
INSOL├ŹT, -─é adj. (Rar) Contrar obiceiului; neobi╚Önuit. [< fr. insolite, cf. lat. in ÔÇô ne-, solitus ÔÇô obi╚Önuit].
INSOL├ŹT, -─é adj. contrar obiceiului; neobi╚Önuit. ÔŚŐ nepotrivit. (< fr. insolite, lat. insolitus)
INSOL├ŹT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care este contrar obiceiului; neobi╚Önuit. /<fr. insolite, lat. insolitus
*ins├│lit, -─â adj. (lat. in-s├│litus. V. insolent). Contrar uzulu─ş, regulelor, obice─şurilor: demers, hu─şet insolit. Adv. ├Än mod insolit: a proceda insolit. ÔÇô Ma─ş des, dar ma─ş r─â┼ş insol├şt (dup─â fr.).
INSOLIT adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, n─âstru╚Önic, neobi╚Önuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) str─âin, (pop.) pidosnic, pocit, pozna╚Ö, (Mold.) de╚Ö─ân╚Ťat, (Transilv., Ban. ╚Öi Olt.) ╚Öod, (├«nv.) ciudos, (grecism ├«nv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, ├«ntors, sucit, tr─âsnit. (Ce chestie ~!)
insolit adj. v. APARTE. DEOSEBIT. INDIVIDUAL. NEOBI╚śNUIT. SINGULAR. SPECIAL.

Insolit dex online | sinonim

Insolit definitie

Intrare: insolit
insolit adjectiv