insolent definitie

13 definiții pentru insolent

INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; nerușinat; necuviincios. – Din fr. insolent, lat. insolens, -ntis.
INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; nerușinat; necuviincios. – Din fr. insolent, lat. insolens, -ntis.
INSOLÉNT, -Ă, insolenți, -te, adj. Obraznic, impertinent, nerușinat. Intervenția, și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă, păru tuturor atît de insolentă, că provocă indignare. REBREANU, R. II 95. Era parcă o sete bolnavă și insolentă de a-și afișa căderea și pasiunea la fiecare moment. VLAHUȚĂ, O. A. 375. ◊ (Adverbial) Constantin i-a răspuns insolent că vine în averea lui. GALACTION, O. I 143.
insolént adj. m., pl. insolénți; f. insoléntă, pl. insolénte
insolént adj. m., pl. insolénți; f. sg. insoléntă, pl. insolénte
INSOLÉNT adj. v. obraznic.
Insolent ≠ politicos
INSOLÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Obraznic, impertinent; nerușinat. [Cf. fr. insolent, it. insolente].
INSOLÉNT, -Ă adj. (și adv.) obraznic, impertinent; nerușinat. (< fr. insolent, lat. insolens)
INSOLÉNT ~tă (~ți, ~te) Care vădește nerușinare; lipsit de respect; obraznic; impertinent. /<fr. insolent, lat. insolens, ~ntis
insolent a 1. prea îndrăzneț, obraznic; 2. care se pune mai presus de ceilalți și caută sări umilească: lux insolent.
*insolént, -ă adj. (lat. in-solens, -éntis, neobișnuit, obraznic, d. in-, ne, și solens, part. d. solére, a obișnui). Obraznic, impertinent, arogant: om, aer, lux insolent. Adv. În mod insolent.
INSOLENT adj. arogant, impertinent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Om ~; o atitudine ~.)

insolent dex

Intrare: insolent
insolent adjectiv