insolență definitie

12 definiții pentru insolență

INSOLÉNȚĂ, insolențe, s. f. Obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă. – Din fr. insolence, lat. insolentia.
INSOLÉNȚĂ, insolențe, s. f. Obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă. – Din fr. insolence, lat. insolentia.
INSOLÉNȚĂ, insolențe, s. f. Nerușinare, obrăznicie, impertinență; faptă sau vorbă nerușinată.
insolénță s. f., g.-d. art. insolénței; pl. insolénțe
insolénță s. f., g.-d. art. insolénței; pl. insolénțe
INSOLÉNȚĂ s. v. obrăznicie.
INSOLÉNȚĂ s.f. Obrăznicie, impertinență; nerușinare. [Cf. fr. insolence, it. insolenza].
INSOLÉNȚĂ s. f. obrăznicie, impertinență; nerușinare. (< fr. insolence, lat. insolentia)
INSOLÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter insolent; impertinență. 2) Atitudine sau conduită insolentă; impertinență. /<fr. insolence, lat. insolentia
insolență f. 1. îndrăzneală nerespectuoasă; 2. vorbă sau faptă insolentă.
*insolénță f., pl. e (lat. in-solentia). Obrăznicie, impertinență, aroganță. Vorbă saŭ purtare obraznică.
INSOLENȚĂ s. aroganță, impertinență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de-o ~ revoltătoare.)

insolență dex

Intrare: insolență
insolență substantiv feminin