INSOCIÁBIL, -Ă, insociabili, -e, adj. (Rar) Care nu este sociabil; nesociabil, neprietenos. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. insociable, lat. insociabilis.

INSOCIÁBIL, -Ă, insociabili, -e, adj. (Rar) Care nu este sociabil; nesociabil, neprietenos. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. insociable, lat. insociabilis.

insociábil (rar) (-ci-a-) adj. m., pl. insociábili; f. insociábilă, pl. insociábile

insociábil adj. m. sociabil

INSOCIÁBIL adj. v. ursuz.

Insociabil ≠ sociabil

INSOCIÁBIL, -Ă adj. (Rar) Neprietenos. [Pron. -ci-a-. / < fr. insociable, cf. lat. insociabilis].

INSOCIÁBIL, -Ă adj. neprietenos, retras, necomunicativ. (< fr. insociable, lat. insociabilis)

*insociábil, -ă adj. (lat. in-sociabilis). Acela căruĭa nu-ĭ place societatea, hursuz, mocnit, neprietenos: om, caracter insociabil. Adv. În mod insociabil.

INSOCIABIL adj. morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorît, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.)