insistent definitie

12 definiții pentru insistent

INSISTÉNT, -Ă, insistenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Stăruitor, perseverent. – Din fr. insistant, it. insistente.
INSISTÉNT, -Ă, insistenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Stăruitor, perseverent. – Din fr. insistant, it. insistente.
INSISTÉNT, -Ă, insistenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Stăruitor, perseverent. Cerere insistentă. ▭ Irena se îndreptă agitată, insistentă către Sinești, care răsfoia un album de pe pian. CAMIL PETRESCU, N. 122. ◊ (Adverbial) Elvira șopti, insistent... Nu dormeau. DUMITRIU, N. 143.
insistént adj. m., pl. insisténți; f. insisténtă, pl. insisténte
insistént adj. m., pl. insisténți; f. sg. insisténtă, pl. insisténte
INSISTÉNT adj., adv. 1. adj. v. stăruitor. 2. adv. v. stăruitor. 3. adj. v. perseverent.
INSISTÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Stăruitor, perseverent. [Cf. fr. insistant, it. insistente].
INSISTÉNT, -Ă adj. (și adv.) stăruitor, perseverent. (< fr. insistant, it. insistente)
INSISTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care insistă; neclintit în hotărâri, atitudini, acțiuni; stăruitor; perseverent; tenace. 2) (despre manifestările oamenilor) Care vădește statornicie și fermitate; stăruitor; perseverent; tenace. /<fr. insistant, lat. insistente
*insistént, -ă adj. (lat. insístens, -éntis). Care insistă.
INSISTENT adj., adv. 1. adj. perseverent, persistent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~.) 2. adv. stăruitor, (înv. și reg.) tare. (O roagă ~ să...) 3. adj. asiduu, perseverent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.)
A URMĂRI INSISTENT a lua la ochi, a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă, a se ține grapă / scai (de cineva), a umbla cu limba scoasă (după ceva / cineva), a vâna.

insistent dex

Intrare: insistent
insistent adjectiv