INSISTÉNȚĂ, insistențe, s. f. Stăruință, perseverență. ♦ Rugăminte, cerere insistentă. – Din fr. insistance, it. insistenza.

INSISTÉNȚĂ, insistențe, s. f. Stăruință, perseverență. ♦ Rugăminte, cerere insistentă. – Din fr. insistance, it. insistenza.

INSISTÉNȚĂ, insistențe, s. f. Stăruință, perseverență. Insistențele enervară de cîteva ori pe bătrînul Miron, precum încăpățînarea bătrînului enerva pe Grigore. REBREANU, R. II 15. Și Albert îl rugă cu atîta insistență, că-l înduplecă. VLAHUȚĂ, O. A. III 40. La insistența părintelui său răspundea că nu se poate decide a se despărți de el. NEGRUZZI, S. I 106.

insisténță s. f., g.-d. art. insisténței; pl. insisténțe

insisténță s. f., g.-d, art. insisténței; pl. insisténțe

INSISTÉNȚĂ s. 1. v. stăruință. 2. v. perseverență.

INSISTÉNȚĂ s.f. Calitatea a ceea ce este insistent; stăruință, perseverență. ♦ (Spec.) Rugăminte, cerere insistentă. [Cf. fr. insistence, it. insistenza].

INSISTÉNȚĂ s. f. stăruință, perseverență. ◊ (spec.) rugăminte, cerere insistentă. (< fr. insistance, it. insistenza)

INSISTÉNȚĂ ~e f. Caracter insistent; neclintire în susținerea unei păreri sau în realizarea unei acțiuni; stăruință; perseverență; tenacitate; asiduitate. /<fr. insistance, it. insistenza

insistență f. stăruință.

*insisténță f., pl. e (d. insistent; fr. insistance. V. con- și sub-sistență). Acțiunea de a insista, stăruință.

INSISTENȚĂ s. 1. perseverență, persistență, statornicie, stăruință, tenacitate, (rar) perseverație, (înv.) stăruială, stăruire. (O ~ demnă de laudă.) 2. asiduitate, perseverență, rîvnă, sforțare, silință, sîrguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osîrdie. (~ele lui s-au dovedit fructuoase.)