Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru insinuare

INSINU├ü, insinuez, vb. I. 1. Tranz. A strecura cu dib─âcie o aluzie, o idee calomnioas─â, r─âut─âcioas─â. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) strecura undeva pe nesim╚Ťite; a (se) infiltra. [Pr.: -nu-a] ÔÇô Din fr. insinuer, lat. insinuare.
INSINU├üRE, insinu─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) insinua ╚Öi rezultatul ei; aluzie calomnioas─â, r─âut─âcioas─â; strecurare, p─âtrundere, infiltrare, insinua╚Ťie. [Pr.: -nu-a-] ÔÇô V. insinua.
INSINU├ü, insinuez, vb. I. 1. Tranz. A strecura cu dib─âcie o aluzie, o idee calomnioas─â, r─âut─âcioas─â. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) strecura undeva pe nesim╚Ťite; a (se) infiltra. [Pr.: -nu-a] ÔÇô Din fr. insinuer, lat. insinuare.
INSINU├üRE, insinu─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) insinua ╚Öi rezultatul ei; aluzie calomnioas─â, r─âut─âcioas─â; strecurare, p─âtrundere, infiltrare, insinua╚Ťie. [Pr.: -nu-a-] ÔÇô V. insinua.
INSINU├ü, insinuez, vb. I. 1. Tranz. A strecura o aluzie r─âut─âcioas─â, a da s─â ├«n╚Ťeleag─â. V. sugera. Vrei s─â insinuezi c─â eu a╚Ö fi pricina st─ârii dumnitale de tulburare? SADOVEANU, N. F. 43. Ce a insinuat prost─ânacul de Tudose, c├«nd a auzit c─â domni╚Öoara Sevasti╚Ťa se m─ârit─â cu un t├«n─âr de viitor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. n 42. 2. Refl. A se strecura pe nesim╚Ťite, cu dib─âcie; a p─âtrunde. (Atestat ├«n forma insinui) Sim╚Ťi atunce triste╚Ťa insinuindu-se ├«n pieptu-╚Ťi. NEGRUZZI, S. I 243. ÔÖŽ Tranz. (├Änvechit) A strecura ├«n spiritul sau ├«n mintea cuiva o idee, o credin╚Ť─â etc.; a transmite. (Atestat ├«n forma ├«nsinui) Nu pot avea preten╚Ťioasa speran╚Ť─â de a v─â ├«nsinui... acelea╚Öi credin╚Ťe ce eu am c├«╚Ötigat prin lungi studii ╚Öi investiga╚Ťiuni. ODOBESCU, S. II 240. ÔÇô Pronun╚Ťat: -nu-a. - Variante: (├«nvechit) insinu├ş, ├«nsinu├ş vb. IV.
INSINU├üRE, insinu─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) insinua ╚Öi rezultatul ei. 1. Aluzie r─âut─âcioas─â, calomnioas─â. 2. Strecurare, p─âtrundere. Acest dar... deschidea ├«n con╚Ötiin╚Ťa mea, cu insinuarea fin─â ╚Öi aproape imaterial─â a miresmelor de trandafiri, c─ârarea deosebirii dintre bine ╚Öi r─âu. GALACTION, O. I 59. ÔÇô Pronun╚Ťat: -nu-a-.
insinu├í (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 insinue├íz─â (-nu-ea-), 1 pl. insinuß║»m (-nu-─âm); conj. prez. 3 s─â insinu├ęze; ger. insinuß║ąnd (-nu-├ónd)
insinuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. insinuắrii (-nu-ă-); pl. insinuắri
insinu├í vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. insinu├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. insinue├íz─â, 1 pl. insinu─âm (sil. -nu-─âm); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. insinu├ęze (sil. -nu-e-); ger. insinu├ónd (sil. -nu-├ónd)
insinuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. insinuării (sil. -nu-ă-); pl. insinuări
INSINUÁ vb. v. infiltra, pătrunde, strecura.
INSINU├üRE s. v. infiltrare, infiltrat, infiltra╚Ťie, p─âtrundere.
INSINU├ü vb. I. 1. tr. A strecura, a sugera cu dib─âcie o aluzie, o idee etc. 2. tr., refl.. A (se) infiltra pe nesim╚Ťite, a (se) strecura. [Pron. -nu-a. / < fr. insinuer, it., lat. insinuare].
INSINU├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) insinua ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Vorb─â, aluzie prin care se las─â s─â se ├«n╚Ťeleag─â un anumit lucru. ÔÖŽ Strecurare, infiltrare; insinua╚Ťie. [Pron. nu-a-. / < insinua].
INSINU├ü vb. I. tr. a strecura, a sugera cu dib─âcie o idee, o aluzie r─âut─âcioas─â, calomnioas─â etc. II. tr., refl. a (se) infiltra pe nesim╚Ťite, a (se) strecura. (< fr. insinuer, lat. insinuare)
INSINU├üRE s. f. ac╚Ťiunea de a (se) insinua. ÔŚŐ vorb─â, aluzie prin care se las─â s─â se ├«n╚Ťeleag─â un anumit lucru. ÔŚŐ strecurare; insinua╚Ťie. (< insinua)
A INSINU├ü ~├ęz tranz. 1) (aluzii, idei calomnioase, vorbe r─âut─âcioase etc.) A strecura cu dib─âcie; a exprima pe ocolite. 2) (persoane) A face s─â se insinueze. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuare
A SE INSINU├ü m─â ~├ęz intranz. A p─âtrunde cu abilitate ╚Öi pe neobservate; a se infiltra; a se strecura. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuare
INSINUÁRE ~ări f. 1) v. A INSINUA și A SE INSINUA. 2) Aluzie calomnioasă făcută la adresa cuiva (cu scopul de a-l defăima). /v. a (se) insinua
insinu├í v. 1. a introduce pe nesim╚Ťite ╚Öi cu dib─âcie; 2. a b─âga cu ├«ndem├ónare ├«n mintea cuiva, a face s─â se ├«n╚Ťeleag─â pe departe: a insinua o doctrin─â, o p─ârere; 3. a se introduce treptat, a p─âtrunde cu ├«ncetul: a se insinua ├«n bunele sale gra╚Ťii.
*insinua╚Ťi├║ne f. (lat. insinu├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a insinua, de a v├«r├«: insinua╚Ťiunea une─ş sonde ├«ntrÔÇÖo ran─â. Fig. Mod subtil de a face pe altu s─â-╚Ť─ş primeasc─â opiniunile. Lucru pe care-l da─ş ca s─â se ├«n╚Ťeleag─â f─âr─â s─â-l exprim─ş formal: calomniatori─ş abil─ş procedeaz─â ma─ş ales pin insinua╚Ťiune. Ret. Figura pin care atrag─ş bun─â-voin╚Ťa ascult─âtorilor pin vorbe dulc─ş ╚Öi abile. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
*insinu├ęz v. tr. (lat. insinuo, -├íre, d. in-, ├«n, ╚Öi sinus, s├«n). V├«r ├«ncet: a insinua vat─â ├«ntrÔÇÖo ran─â. Fig. Introduc cu ├«ndem─ânare ├«n minte: a insinua o calomnie. V. refl. M─â introduc cu ├«ndem─ânare: a te insinua la curte, ├«n gra╚Ťiile cu─şva.
insinua vb. v. INFILTRA. P─éTRUNDE. STRECURA.
insinuare s. v. INFILTRARE. INFILTRAT. INFILTRAȚIE. PĂTRUNDERE.

Insinuare dex online | sinonim

Insinuare definitie

Intrare: insinua
insinua verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -nu-a
Intrare: insinuare
insinuare substantiv feminin
  • silabisire: -nu-a-