insinuație definitie

8 definiții pentru insinuație

INSINUÁȚIE, insinuații, s. f. (Rar) Insinuare. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. insinuation.
INSINUÁȚIE, insinuații, s. f. Insinuare. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. insinuation.
insinuáție (rar) (-nu-a-ți-e) s. f., art. insinuáția (-ți-a), g.-d. art. insinuáției; pl. insinuáții, art. insinuáțiile (-ți-i-)
insinuáție s. f. (sil. -nu-a-ți-e), art. insinuáția (sil. -ți-a), g.-d. art. insinuáției; pl. insinuáții, art. insinuáțiile (sil. -ți-i-)
INSINUÁȚIE s.f. Insinuare. [Pron. -nu-a-ți-e, gen., -iei. / < fr. insinuation].
INSINUÁȚIE s. f. insinuare. (< fr. insinuation)
insinuați(un)e f. 1. acțiunea de a (se) insinua; 2. modul de a face să se înțeleagă ceva fără a-l enunța în termeni formali.
*insinuațiúne f. (lat. insinuátio, -ónis). Acțiunea de a insinua, de a vîrî: insinuațiunea uneĭ sonde într’o rană. Fig. Mod subtil de a face pe altu să-țĭ primească opiniunile. Lucru pe care-l daĭ ca să se înțeleagă fără să-l exprimĭ formal: calomniatoriĭ abilĭ procedează maĭ ales pin insinuațiune. Ret. Figura pin care atragĭ bună-voința ascultătorilor pin vorbe dulcĭ și abile. – Și -áție și -áre.

insinuație dex

Intrare: insinuație
insinuație substantiv feminin
  • silabisire: -nu-a-ți-e