INSERÁ, inserez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a adăuga, a include un adaos într-un text, într-un șir de numere, într-un tabel etc.; a introduce o informație într-un ziar. 2. A fixa, a așeza o piesă într-un locaș din interiorul altei piese sau între alte două piese. 3. (Tehn.) A introduce un material în masa altui material. – Din fr. insérer, lat. inserare.

INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; anunț, informație într-un jurnal; inserție (1). – V. insera.

ÎNSERÁ, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se face seară, a amurgi. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) înserate (sau înserat) = în amurg. 2. Intranz. A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva. – În + seară.

ÎNSERÁRE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – V. însera.

INSERÁ, inserez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a adăuga, a include un adaos într-un text, într-un șir de numere, într-un tabel etc.; a introduce o informație într-un ziar. 2. A fixa, a așeza o piesă într-un locaș din interiorul altei piese sau între alte două piese. 3. (Tehn.) A introduce un material în masa altui material. – Din fr. insérer, lat. inserare.

INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; anunț, informație într-un jurnal; inserție (1). – V. insera.

ÎNSERÁ, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se face seară, a amurgi. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) înserat (sau înserate) = în amurg. 2. Intranz. A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva. – În + seară.

ÎNSERÁRE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – V. însera.

INSERÁ, inserez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a include un adaos într-un text, într-un șir de numere; a da un anunț, o informație într-un ziar. Să insereze cît mai neîntîrziat în «Rom[înul]» notița pe care i-am trimis-o. CARAGIALE, O. VII 469. ♦ (Tehn.) A introduce un material în masa altui material. 2. A fixa, a așeza, a dispune. Corola cu cinci petale distinse, inserate în vîrful potirului. NEGRUZZI, S. I 102.

INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; adaos, anunț, informație într-un jurnal, inserție (1).

ÎNSERÁ, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face seară, a se lăsa seara. Însera, și luminile tîrgului luceau pretutindeni. SADOVEANU, O. IV 86. Se-nserase bine. Turmele, trecînd, Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249. Cum înserează, vine și poftește pe oaspeți la culcare. CREANGĂ, P. 249. Însera. Abia avui vreme a-mi schimba hainele. NEGRUZZI, S. I 67. 2. Intranz. (Despre oameni) A rămîne pînă seara undeva, a întîrzia pînă seara, a-l apuca pe cineva seara. Întinse pasul și se duse într-acolo, ca să nu înserese pe drum. ISPIRESCU, L. 398. Unde înserează, acolo doarme. PANN, P. V. I 133. Nevestică cu bărbat, Ce-nserezi noaptea prin sat? ȘEZ. XII 82.

ÎNSERÁRE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; timpul cînd se lasă seara; amurg. Înserarea se întindea ca un văl de pînză de paianjen, care ascundea pe jumătate lucrurile. SADOVEANU, O. VI 245. Și-n liniștea-nserării, ce ne-nghite, Ca frunzele uscate pe morminte, Se scutură aducerile-aminte Pe inimile noastre ostenite. VLAHUȚĂ, O. A. 83. ◊ (Personificat) Înserarea mută trece Furișată prin pădure. TOPÎRCEANU, B. 39. ♦ Fig. Întunecare, mîhnire. Boala Veronicăi era numai o rătăcire și o înserare a sufletului. GALACTION, O. I 321.

inserá (a ~) (a introduce) vb., ind. prez. 3 insereáză

inseráre (introducere) s. f., g.-d. art. inserắrii; pl. inserắri

înserá (a ~) (a amurgi) vb., ind. prez. 3 însereáză

înseráre (crepuscul) s. f., g.-d. art. înserắrii; pl. înserắri

inserá vb., ind. prez. 1 sg. inseréz, 3 sg. și pl. insereáză

inseráre s. f., g.-d. art. inserării; pl. inserări

înserá (a se face seară) vb., ind. prez. 3 sg. însereáză

înseráre s. f., g.-d. art. înserării; pl. înserări

INSERÁ vb. (livr.) a implanta. (A ~ un adaos într-un text.)

ÎNSERÁ vb. a amurgi, a se întuneca, a scăpăta, (pop.) a (se) înmurgi, (înv. și reg.) a murgi. (S-a ~ peste câmpii.)

ÎNSERÁRE s. amurg, apus, asfințit, seară, (livr.) crepuscul, (înv. și pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfințit, (reg.) murgit, (prin Mold. și Munt.) murgilă, (înv.) sfințire. (S-a lăsat ~.)

INSERÁ vb. I. tr. 1. A introduce, a adăuga ceva într-un text, într-un șir de numere etc.; a introduce un anunț într-un ziar. ♦ A introduce un material în masa altui material. 2. A așeza, a dispune. [< fr. insérer, lat. inserare].

INSERÁRE s.f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; inserție. [< insera].

INSERÁ vb. tr. 1. a introduce, a include ca adaos într-un text, într-un șir de numere, ca informație într-un ziar sau ca material în masa altui material. 2. (tehn.) a fixa o piesă într-un locaș din interiorul altei piese. (< fr. insérer, lat. inserare)

A INSERÁ ~éz tranz. 1) (elemente suplimentare) A introduce într-un text, într-un tabel sau într-un sir de numere ca parte integrantă. 2) (materiale scrise) A include în sumar. 3) tehn. (materiale textile sau metalice) A introduce în masa unui alt material. /<fr. insérer, lat. inserere

A ÎNSERÁ ~éz intranz. (despre persoane) A rămâne (undeva) până la venirea serii. /în + seară

A SE ÎNSERÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se face seară; a amurgi. /în + seară

inserà v. 1. a introduce: a insera o clauză; 2. a publica într’un ziar.

înserà v. a se face seară: a înserat și noi n’am ajuns încă în sat.

*insér și -éz, a -á v. tr. (fr. insérer, d. lat. in-sero, -sérere, sertum, bag: el inseră. V. inserțiune, deșert, serie). Introduc, fac să se admită: a insera o clauză într’un tractat, un articul într’un ziar. V. refl. Mă înfig: frunzele se inserează pe cotor.

înseréz v. intr. (d. seară). Mă apucă seara: în drumu nostru, am înserat pe la Vasluĭ. – Se înserează (impers.), se face seară, se întunecă. Pe înserate, cînd se înserează, cînd se înoptează. V. înoptez, mînec.

ÎNSERA vb. a amurgi, a se întuneca, a scăpăta, (pop.) a (se) înmurgi, (înv. și reg.) a murgi. (S-a ~ peste cîmpii.)

ÎNSERARE s. amurg, apus, asfințit, seară, (livr.) crepuscul, (înv. și pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfințit, (reg.) murgit, (prin Mold. și Munt.) murgilă, (înv.) sfințire. (S-a lăsat ~.)