inserție definitie

10 definiții pentru inserție

INSÉRȚIE, inserții, s. f. 1. Inserare; (concr.) ceea ce se inserează. 2. Legare, fixare. 3. (Anat.) Locul de fixare pe os a capătului terminal al unui mușchi. 4. Strat de material (metalic sau textil) inclus în structura altui material sau cuprins între fețele de contact pentru a-i mări rezistența. – Din fr. insertion, lat. insertio.
INSÉRȚIE, inserții, s. f. 1. Inserare; (concr.) ceea ce se inserează. 2. Legare, fixare. 3. (Anat.) Locul de fixare pe os a capătului terminal al unui mușchi. 4. Strat de material (metalic sau textil) inclus în structura altui material sau cuprins între fețele de contact pentru a-i mări rezistenta la rupere sau la sfâșiere. – Din fr. insertion, lat. insertia.
INSÉRȚIE, inserții, s. f. 1. Inserare. Inserții în text. 2. (Șt. nat.) Legare, fixare. Locul de inserție a mușchilor pe oase.
insérție (inserare) (-ți-e) s. f., art. insérția (-ți-a), g.-d. art. insérției; pl. insérții, art. insérțiile (-ți-i-)
insérție s. f. (sil. -ți-e), art. insérția (sil. -ți-a), g.-d. art. insérției; pl. insérții, art. insérțiile (sil. -ți-i-)
INSÉRȚIE s.f. 1. Inserare. 2. Legare, fixare pe os a unui mușchi. 3. (Tehn.) Strat de material de o anumită compoziție și structură inclus în interiorul altui material. [Gen. -iei, var. inserțiune s.f. / cf. fr. insertion, lat. insertio].
INSÉRȚIE s. f. 1. inserare. 2. (anat., bot.) mod de fixare a unui organ pe un altul. 3. (tehn.) strat de material, de o anumită compoziție și structură, inclus în interiorul altui material. (< fr. insertion, lat. insertio)
INSÉRȚIE ~i f. 1) v. A INSERA. 2) Informație inserată într-un text sau ziar. 3) tehn. Strat de material inclus în interiorul altui material sau între fețele de contact a două materiale. 4) anat. Mod de fixare a capătului unui mușchi pe un os. [G.-D. inserției] /<fr. insertion, lat. insertio, ~onis
*inserțiúne f. (lat. in-sértio, -ónis, d. insérere, a introduce. V. inser, aserțiune). Acțiunea de a insera. Ceĭa ce se inserează: a publica o inserțiune într’un ziar. Anat. Intrarea unuĭ mușchĭ într’altu, uneĭ fibre într’alta: inserțiunea frunzelor pe tulpină. – Și -érție.
INSÉRȚIE s. f. (cf. fr. insertion, lat. insertio): introducere, adăugare a unui cuvânt, a unei locuțiuni sau expresii, a unei propoziții în șirul comunicării. De obicei i. sunt incidente, intercalate și izolate prin virgule între părțile unei propoziții sau ale unei fraze. Sunt i. în cadrul propozițiilor următoarele structuri: în fond, într-un cuvânt, pe de o parte, pe de altă parte, într-adevăr, în orice caz, dimpotrivă, de altminteri, de altfel etc. – „N-a fost, în fond, prea explicit”; „A făcut, într-un cuvânt, toate demersurile necesare” etc.

inserție dex

Intrare: inserție
inserție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e