inseparabil definitie

12 definiții pentru inseparabil

INSEPARÁBIL, -Ă, inseparabili, -e, adj. Care nu se poate separa, despărți de ceva sau de cineva, strâns unit sau legat; de nedespărțit. – Din fr. inséparable, lat. inseparabilis.
INSEPARÁBIL, -Ă, inseparabili, -e, adj. Care nu se poate separa, despărți de ceva sau de cineva, strâns unit sau legat; de nedespărțit. – Din fr. inséparable, lat. inseparabilis.
INSEPARÁBIL, -Ă, inseparabili, -e, adj. Care nu se poate despărți de ceva; de nedespărțit. Știința a explicat că viața și moartea sînt inseparabile, că alcătuiesc două părți ale aceluiași proces dialectic de dezvoltare în mișcarea fără de sfîrșit a întregii naturi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2809. Se depărtă, înarmat subsuoară cu umbrela uriașă de care era inseparabil. C. PETRESCU, Î. II 128. ◊ (Substantivat) Lambrino devenise inseparabilul doamnei și domnișoarei. VLAHUȚĂ, O. A. III 45.
inseparábil adj. m., pl. inseparábili; f. inseparábilă, pl. inseparábile
inseparábil adj. m. separabil
INSEPARÁBIL adj. 1. indisolubil, nedespărțit, neseparabil, organic, unitar. (Un tot ~.) 2. v. nedespărțit.
INSEPARÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate separa; de nedespărțit. [Cf. fr. inséparable, lat. inseparabilis].
INSEPARÁBIL, -Ă adj. (de) nedespărțit. (< fr. inséparable, lat. inseparabilis)
INSEPARÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi separat (de ceva). 2) (despre persoane) Care se află tot timpul alături (unul de altul); de nedespărțit. /<fr. inséparable, lat. inseparabilis
inseparabil a. nedespărțit.
*inseparábil, -ă adj. (lat. in-separabilis). Care nu se poate separa. Gram. Particule inseparabile, acelea care nu se separă, ca des-, con- ș. a. Adv. În mod inseparabil: Dobrogea e inseparabil unită cu România!
INSEPARABIL adj. 1. indisolubil, nedespărțit, neseparabil, organic, unitar. (Un tot ~.) 2. nedespărțit, nedezlipit, neseparabil. (Prieteni ~.)

inseparabil dex

Intrare: inseparabil
inseparabil adjectiv