Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru insemn

├ÄNS├ëMN, ├«nsemne, s. n. Semn distinctiv al unei demnit─â╚Ťi, al unui rang; insign─â. ÔÖŽ Stema, sigiliul, drapelul ╚Öi imnul de stat al unei ╚Ť─âri. ÔÇô Din fr. insigne (dup─â semn).
├ÄNSEMN├ü, (I) ├«ns├ęmn, (II) ├«nsemnez, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoa╚Ötere. ÔŚŐ Expr. A ├«nsemna cu fierul ro╚Öu = a ├«nfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o ├«nsemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit ├«n╚Ťeles, o anumit─â semnifica╚Ťie; a marca, a ar─âta. ÔÖŽ (Despre cuvinte) A avea accep╚Ťia de..., a exprima un anumit ├«n╚Ťeles. ÔÖŽ A avea o anumit─â importan╚Ť─â, o anumit─â valoare. ÔÇô Lat. insignare sau ├«n + semn.
├ÄNS├ëMN, ├«nsemne, s. n. (Rar) Semn distinctiv al unei demnit─â╚Ťi, al unui rang; insign─â. ÔÇô Din fr. insigne (dup─â semn).
├ÄNSEMN├ü, ├«ns├ęmn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoa╚Ötere. ÔŚŐ Expr. A ├«nsemna cu fierul ro╚Öu = a ├«nfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o ├«nsemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit ├«n╚Ťeles, o anumit─â semnifica╚Ťie; a marca, a ar─âta. ÔÖŽ (Despre cuvinte) A avea accep╚Ťia de..., a exprima un anumit ├«n╚Ťeles. ÔÖŽ A avea o anumit─â importan╚Ť─â, o anumit─â valoare. [Prez. ind. ╚Öi: ├«nsemnez] ÔÇô Lat. insignare sau ├«n + semn.
├ÄNS├ëMN, ├«nsemne, s. n. (├Änvechit) Semn distinctiv (al unui grad, al unei demnit─â╚Ťi, al unui ordin etc.); insign─â. Chipul s─âu sculptat cu ├«nsemnele nouei dreg─âtorii. ODOBESCU, S. I 452. ├Änsemne de m─ârire ╚Öi fast oriental. ALECSANDRI, P. III 377.
├ÄNSEMN├ü, ├«ns├ęmn ╚Öi ├«nsemnez, vb. I. I. Intranz. unipers. A avea un anumit ├«n╚Ťeles, o anumit─â semnifica╚Ťie; a fi, a marca, a ar─âta, a reprezenta. L-am ├«ntrebat ce ├«nsemna acele stane de piatr─â. ISPIRESCU, L. 302. Arald, ce ├«nsemneaz─â pe tine negrul port.? EMINESCU, O. I 97. ÔŚŐ Expr. A nu ├«nsemna nimic = a nu avea nici o ├«nsemn─âtate, nici o importan╚Ť─â, nici o valoare. O lacrim─â ├«n ochii ei Nimic nu-nseamn─â. CO╚śBUC, P. I 79. Ce ├«nseamn─â asta? se spune pentru a ar─âta dezaprobarea fa╚Ť─â de purtarea cuiva. Ce ├«nseamn─â asta? Sperii copiii, unde te treze╚Öti? SAHIA, N. 53. ÔÖŽ (Despre cuvinte) A avea sensul de..., a exprima o anumit─â no╚Ťiune. ÔÖŽ A reprezenta..., a corespunde, a fi egal cu... A vorbi corect ├«nseamn─â a o face a╚Öa cum cere uzul lingvistic. VIANU, S. 6. Un han l├«ng─â un ╚Öleah ├«nsemneaz─â lucru mare. SADOVEANU, O. VII 28. II. Tranz. 1. A nota (prin scris sau prin alte semne), a face o ├«nsemnare, a scrie (a desena, a grava), a ├«nregistra. ├Änregistreaz─â ve╚Öti ce vin din tot universul, ├«nseamn─â ve╚Öti triste ╚Öi ve╚Öti bune. ANGHEL, PR. 103. C├«te gre╚Öeli va face, s─â i le ├«nsemne cu c─ârbune pe ceva. CREANG─é, A. 3. ├Änsemn─â, pe grozavele acele por╚Ťi de aram─â, o mare cruce. NEGRUZZI, S. I 89. ÔŚŐ Intranz. Am dus-o cam anevoie numai cu r─âbu╚Öul. Ce folos c─â citesc orice carte bisericeasc─â; dac─â nu ╚Ötii a ├«nsemna m─âcar c├«tu╚Öi de c├«t, e greu. CREANG─é, A. 18. 2. A marca, a delimita, a determina. Cu cofa de brad, M─âriuca trecea prin iarb─â spre cas─â ╚Öi intra pe u╚Öa care ├«nsemna ├«n lumin─â o pat─â neagr─â. SADOVEANU, O. V 179. Rari copaci, alinia╚Ťi perpendicular, ├«nsemnau ╚Öoseaua jude╚Ťean─â ce leag─â Coste╚Ötii cu Ro╚Öiorii. REBREANU, R. I 70. Pia╚Ťa se ├«ntinde oval─â... ├«nsemnat─â cu st├«lpu╚Öori de lemn. NEGRUZZI, S. I 36. 3. A aplica unui lucru un semn caracteristic (dup─â care s─â se poat─â recunoa╚Öte sau g─âsi u╚Öor); a marca. Ciobanul ├«nseamn─â oile. ÔŚŐ Refl. pas. Cu omor ╚Öi pustiire drumul lor se ├«nsemna. NEGRUZZI, S. I 118. ÔŚŐ Expr. A ├«nsemna cu fierul ro╚Öu = a ├«nfiera. 4. (├Änvechit) A indica, a nota. S-apropie de scrinul ce i-l ├«nsemnase bolnavul. EMINESCU, N. 79. Cred ├«n sincerul ╚Öi lealul ajutor ce mi se d─â ast─âzi de imperiul rusesc ╚Öi-mi ├«nsemnez de ├«ndat─â mie ╚Öi lumii ├«ntregi la ce anume scop are s─â-mi serve acest ajutor. ODOBESCU, S. III 452. 5. (Rar) A lua act, a remarca, a observa, a afla. Acest onorabil s─ârdar e director la Agie ╚Öi am ├«nsemnat c─â el ne urm─âre╚Öte ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. 429.
├«ns├ęmn s. n., pl. ├«ns├ęmne
!însemná1 (a ~) (a nota) vb., ind. prez. 3 însemneáză
!însemná2 (a reprezenta) vb., ind. prez. 3 înseámnă
├«ns├ęmn s. n., pl. ├«ns├ęmne
├«nsemn├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ns├ęmn/├«nsemn├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nse├ímn─â/├«nsemne├íz─â
├ÄNS├ëMN s. 1. semn, simbol. (Sceptrul era ~ul puterii domnitorului.) 2. insign─â, (├«nv.) marc─â, semn. (~ al unei asocia╚Ťii.)
ÎNSEMNÁ vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. v. înregistra. 4. v. marca. 5. v. constitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 9. v. rezulta.
├ÄNSEMN├ü vb. v. deosebi, determina, distinge, eviden╚Ťia, fixa, hot─âr├«, ilustra, ochi, preciza, remarca, singulariza, stabili, statornici, ╚Ťinti, viza.
INSÉMN s.n. v. însemn.
├ÄNS├ëMN s.n.. Semn distinctiv al unei demnit─â╚Ťi, al unui grad; insign─â. [Var. insemn s.n. / cf. fr. insigne, lat. insegna, dup─â semn].
├ÄNS├ëMN s. n. semn distinctiv al unei demnit─â╚Ťi, al unui grad; insign─â. (dup─â fr. insigne)
├ÄNSEMN├ü vb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit ├«n╚Ťeles; a marca. ÔŚŐ (despre cuvinte) a avea accep╚Ťia de... ÔŚŐ a avea o anumit─â importan╚Ť─â, valoare. (< lat. insignare)
├ÄNS├ëMN ~e n. rar Semn distinctiv al unei demnit─â╚Ťi, al unui rang sau al unui ordin. /├«n + semn
A ├ÄNSEMN/├ü ├«ns├ęmn 1. tranz. 1) A eviden╚Ťia printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informa╚Ťii, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice. 2. intranz. (despre obiecte, semne) A avea o anumit─â semnifica╚Ťie; a fi dotat cu o semnifica╚Ťie; a semnifica. [╚śi ├«nsemnez] /├«n + a semna
├«nsemn n. insigniu: ├«nsemnele exterioare ale magistra╚Ťilor.
*ins├ęmn, V. insign─â.
ins├şgn─â f., pl. e (fr. enseigne ╚Öi infl. de lat. signum, semn). Semn, atribut, marc─â distinctiv─â, emblem─â: sceptru ╚Öi coroana-s insignele regalit─â╚Ťi. ÔÇô Rar insemn, pl. e.
├«ns├ęmn, -├ęz, a -├í v. tr. (din ma─ş vech─şu semnez, d. lat. signare, a ├«nsemna; it. segnare, pv. senhar; fr. enseigner, a instrui, sp. ense├▒ar, pg. ensinar. ÔÇô ├Änseamn─â; s─â ├«nsemne). Fac un semn, marchez: ├«nsemn copaci─ş ├«n p─âdure ca s─â g─âsesc drumu la ├«nturnare. Observ semnele distinctive, aleg din mul╚Ťime, notez: gardistu ╚Ö─ş-a ├«nsemnat c├«╚Ť─ş-va punga╚Ö─ş. Scri┼ş, notez: profesoru a ├«nsemnat un elev ├«n catalog. Am ├«n╚Ťelesu de: cuv├«ntu latin aqua ├«nsemneaz─â ÔÇ×ap─âÔÇŁ. Am ├«nsemn─âtate, importan╚Ť─â: acest om ├«nsemneaz─â mult ├«n ╚Ötiin╚Ť─â.
├ÄNSEMN s. 1. semn, simbol. (Sceptrul era ~ puterii domnitorului.) 2. insign─â, (├«nv.) marc─â, semn. (~ al unei asocia╚Ťii.)
însemna vb. v. DEOSEBI. DETERMINA. DISTINGE. EVIDENȚIA. FIXA. HOTĂRÎ. ILUSTRA. OCHI. PRECIZA. REMARCA. SINGULARIZA. STABILI. STATORNICI. ȚINTI. VIZA.
├ÄNSEMNA vb. 1. (├«nv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de t─âiere.) 3. a consemna, a ├«nregistra, a ├«nscrie, a nota, a scrie, a trece, (├«nv.) a notifica, a semna. (~ ├«ntr-un caiet cheltuielile zilnice.) 4. a ar─âta, a indica, a marca, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 5. a constitui, a fi, a forma, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esen╚Ťial─â a lucr─ârii.) 6. a ilustra, a marca, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dat─â ├«n literatur─â.) 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (├«nv.) a semna. (Aceast─â porecl─â nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ c├«nd visezi un porumbel?) 9. a reie╚Öi, a rezulta, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ c─â...)
ALL PROGRESS MEANS WAR WITH SOCIETY (engl.) orice progres ├«nseamn─â r─âzboi cu societatea ÔÇô G.B. Shaw, ÔÇ×Getting marriedÔÇŁ, 559.
a se ├«nsemna / a se ├«n╚Ťepa fraierul expr. (d. victima unui ho╚Ť de buzunare) a-╚Öi da seama c─â i se umbl─â ├«n buzunare.
însemna, însemn v. t. a bate rău de tot (pe cineva).

Insemn dex online | sinonim

Insemn definitie

Intrare: însemn
însemn substantiv neutru
Intrare: însemna (1 -semn)
însemna 1 -semn verb grupa I conjugarea I
Intrare: insemn
insemn