10 definiții pentru inseminare
INSEMINÁ, inseminez,
vb. I.
Tranz. (
Biol.) A fecunda, a însămânța (pe cale artificială). – Din
fr. inséminer. INSEMINÁRE, inseminări,
s. f. (
Biol.) Introducere a lichidului seminal masculin în căile genitale feminine; fecundare. ◊ Inseminare artificială = fecundare fără act sexual, practicată în cazul animalelor domestice pentru ameliorarea raselor, iar în cazul oamenilor, atunci când fertilizarea naturală nu este posibilă. –
V. insemina. *insemináre s. f.,
g.-d. art. inseminắrii;
pl. inseminắri
inseminá vb., ind. prez. 1 sg. inseminéz, 3 sg. și pl. insemineáză insemináre s. f., pl. inseminări INSEMINÁ vb. I. tr. (Biol.) A fecunda pe cale artificială; a însămânța. [< fr. inséminer].
INSEMINÁRE s.f. (Biol.) Acțiunea de a insemina; inseminație. [<
insemina].
INSEMINÁ vb. tr. a fecunda pe cale artificială; a însămânța. (< fr. inséminer)
A INSEMINÁ ~éz tranz. A fecunda pe cale artificială. /<fr. inséminer insemináre s. f. 1984 (biol.) Fecundare artificială v. mamă-surogat (din insemina + -re; cf. fr. insémination; PR 1931; DN3) Inseminare dex online | sinonim
Inseminare definitie
Intrare: inseminare
inseminare substantiv feminin
Intrare: insemina
insemina verb grupa I conjugarea a II-a