inseminare definitie

2 intrări

10 definiții pentru inseminare

INSEMINÁ, inseminez, vb. I. Tranz. (Biol.) A fecunda, a însămânța (pe cale artificială). – Din fr. inséminer.
INSEMINÁRE, inseminări, s. f. (Biol.) Introducere a lichidului seminal masculin în căile genitale feminine; fecundare. ◊ Inseminare artificială = fecundare fără act sexual, practicată în cazul animalelor domestice pentru ameliorarea raselor, iar în cazul oamenilor, atunci când fertilizarea naturală nu este posibilă. – V. insemina.
*insemináre s. f., g.-d. art. inseminắrii; pl. inseminắri
inseminá vb., ind. prez. 1 sg. inseminéz, 3 sg. și pl. insemineáză
insemináre s. f., pl. inseminări
INSEMINÁ vb. I. tr. (Biol.) A fecunda pe cale artificială; a însămânța. [< fr. inséminer].
INSEMINÁRE s.f. (Biol.) Acțiunea de a insemina; inseminație. [< insemina].
INSEMINÁ vb. tr. a fecunda pe cale artificială; a însămânța. (< fr. inséminer)
A INSEMINÁ ~éz tranz. A fecunda pe cale artificială. /<fr. inséminer
insemináre s. f. 1984 (biol.) Fecundare artificială v. mamă-surogat (din insemina + -re; cf. fr. insémination; PR 1931; DN3)

inseminare dex

Intrare: inseminare
inseminare substantiv feminin
Intrare: insemina
insemina verb grupa I conjugarea a II-a