Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru inseminare

INSEMIN├ü, inseminez, vb. I. Tranz. (Biol.) A fecunda, a ├«ns─âm├ón╚Ťa (pe cale artificial─â). ÔÇô Din fr. ins├ęminer.
INSEMIN├üRE, insemin─âri, s. f. (Biol.) Introducere a lichidului seminal masculin ├«n c─âile genitale feminine; fecundare. ÔŚŐ Inseminare artificial─â = fecundare f─âr─â act sexual, practicat─â ├«n cazul animalelor domestice pentru ameliorarea raselor, iar ├«n cazul oamenilor, atunci c├ónd fertilizarea natural─â nu este posibil─â. ÔÇô V. insemina.
*insemináre s. f., g.-d. art. inseminắrii; pl. inseminắri
insemin├í vb., ind. prez. 1 sg. insemin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. insemine├íz─â
insemináre s. f., pl. inseminări
INSEMIN├ü vb. I. tr. (Biol.) A fecunda pe cale artificial─â; a ├«ns─âm├ón╚Ťa. [< fr. ins├ęminer].
INSEMIN├üRE s.f. (Biol.) Ac╚Ťiunea de a insemina; insemina╚Ťie. [< insemina].
INSEMIN├ü vb. tr. a fecunda pe cale artificial─â; a ├«ns─âm├ón╚Ťa. (< fr. ins├ęminer)
A INSEMIN├ü ~├ęz tranz. A fecunda pe cale artificial─â. /<fr. ins├ęminer
insemin├íre s. f. 1984 (biol.) Fecundare artificial─â v. mam─â-surogat (din insemina + -re; cf. fr. ins├ęmination; PR 1931; DN3)

Inseminare dex online | sinonim

Inseminare definitie

Intrare: inseminare
inseminare substantiv feminin
Intrare: insemina
insemina verb grupa I conjugarea a II-a