INSCULPÁ, insculpez, vb. I. Tranz. A marca obiectele de metal prețios cu poansonul. – Din fr. insculper.

INSCULPÁRE, insculpări, s. f. Acțiunea de a insculpa și rezultatul ei. – V. insculpa.

INSCULPÁ, insculpez, vb. I. Tranz. A marca obiectele de metal prețios cu poansonul. – Din fr. insculper.

INSCULPÁRE, insculpări, s. f. Acțiunea de a insculpa și rezultatul ei. – V. insculpa.

insculpá (a ~) (a poansona) vb., ind. prez. 3 insculpeáză

insculpáre (poansonare) s. f., g.-d. art. insculpắrii; pl. insculpắri

insculpá vb., ind. prez. 3 sg. insculpeáză

insculpáre s. f., g.-d. art. insculpării; pl. insculpări

INSCULPÁ vb. I. tr. A marca (cu un poanson) obiectele de metal prețios. [Cf. fr. insculper, lat. insculpere].

INSCULPÁRE s.f. Acțiunea de a insculpa și rezultatul ei. [< insculpa].

INSCULPÁ vb. tr. (fin.) a marca (cu un poanson) obiectele de metal prețios. (< fr. insculper, lat. insculpere)