inscripțiune definitie

19 definiții pentru inscripțiune

INSCRÍPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat sau sculptat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [Var.: inscripțiúne s. f.] – Din fr. inscription, lat. inscriptio, -onis.
INSCRIPȚIÚNE s. f. v. inscripție.
INSCRÍPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [Var.: (înv.) inscripțiúne s. f.] – Din fr. inscription, lat. inscriptio, -onis.
INSCRIPȚIÚNE s. f. v. inscripție.
INSCRÍPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, care conține un nume, un amănunt, o dată, relatarea unui eveniment etc. Moneta era de aur, pe o parte avea inscripția Gloria, pe cealaltă parte Constantin. GALACTION, O. I 123. Pe placa de marmură, frumos șlefuită, era... următoarea inscripție... ANGHEL, PR. 138. Inscripțiile romane sînt singurul izvor istoric ce avem pentru petrecerea coloniilor romane în Dacia, în veacurile cele dintîi ale strămutării lor. BĂLCESCU, O. I 65. 2. (Neobișnuit) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. Platamonu... a profitat că fiul său trebuie să se prezinte să-și facă inscripțiile la Universitate, și l-a însoțit. REBREANU, R. I 189. – Variantă: (învechit) inscripțiúne (pronunțat -ți-u-) (GHICA, S. 162) s. f.
INSCRIPȚIÚNE s. f. v. inscripție.
inscrípție (text gravat) (-ți-e) s. f., art. inscrípția (-ți-a), g.-d. art. inscrípției; pl. inscrípții, art. inscrípțiile (-ți-i-)
*inscripțiúne (înscriere, înregistrare) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. inscripțiúnii; pl. inscripțiúni
inscrípție s. f. (sil. -ți-e), art. inscrípția (sil. -ți-a), g.-d. art. inscrípției; pl. inscrípții, art. inscrípțiile (sil. -ți-i-)[1]
INSCRÍPȚIE s. (înv. și reg.) scriptură, (înv.) semn. (O ~ tăiată în piatră.)[1]
INSCRÍPȚIE s. v. înmatriculare, înregistrare, înscriere.[1]
INSCRÍPȚIE s.f. 1. Text scurt gravat pe o piatră, pe o monedă etc. pentru a consacra un fapt oarecare. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare. [Pron. -ți-e-, var. inscripțiune s.f. / cf. fr. inscription, lat. inscriptio].
INSCRIPȚIÚNE s.f. v. inscripție.
INSCRÍPȚIE s. f. text gravat sau sculptat pe o piatră, pe o monedă etc. (< fr. inscription, lat. inscriptio)
INSCRÍPȚIE ~i f. Text scurt, gravat sau scris pe un obiect, pentru a păstra o amintire, a consemna o dată sau a indica destinația. [G.-D. inscripției; Sil. in-scrip-ți-e] /<fr. inscription, lat. inscriptio, ~onis[1]
inscripți(un)e f. 1. caractere scrise pe un monument, pe o monedă sau medalie; 2. înscrierea studenților în registrul unei Facultăți.
*inscripțiúne f. (lat. in-scríptio, -ónis, d. in-scribere, a înscrie, a scrie pe). Acțiunea de a înscrie, înscriere. Cuvinte, fraze scrise pe un monument, o medalie ș. a.: epigrafia e știința inscripțiunilor. – Și -ípție.
INSCRIPȚIE s. (înv. și reg.) scriptură, (înv.) semn. (O ~ tăiată în piatră.)
inscripție s. v. ÎNMATRICULARE. ÎNREGISTRARE. ÎNSCRIERE.

inscripțiune dex

Intrare: inscripție
inscripțiune substantiv feminin
inscripție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e