inscripționare definitie

7 definiții pentru inscripționare

INSCRIPȚIONÁ, inscripționez, vb. I. Tranz. A înregistra, a înscrie; a înmatricula. – Inscripție + suf. -ona.
*inscripționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 inscripționeáză
inscripționá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. inscripționeáză
inscripționáre s. f., g.-d. art. inscripționării
INSCRIPȚIONÁ, inscripționéz, vb. I. Tranz. A înregistra, a înscrie; a înmatricula. (din inscripție + suf. -ona)
inscripționá vb. I (prețios, uneori inadecvat) A (în)scrie ◊ „Cea de-a două agendă avea pagini albe, iar cercetările ulterioare au demonstrat că nu fuseseră inscripționate prin tehnici speciale.” R.l. 22 VI 95 p. 1. ◊ „[...] două cruci de lemn, pe care sunt inscripționate numele [...]” R.l. 8 VII 95 p. 9 (din inscripție; R. Zafiu în R.lit. 30/95 p. 11)
inscripționáre s. f. Înscrierea pe un produs a datelor necesare pentru identificarea lui ◊ „Am introdus în producție, pentru prima oară în țară, folia termocontractabilă din policlorură de vinil. Este vorba de o peliculă foarte subțire de circa 50 de sutimi de milimetru care se mulează perfect pe fructe și legume [...] constituie o condiție obligatorie pentru dezvoltarea comerțului modern de autoservire și în supermagazine; permite porționarea, ambalarea și inscripționarea prețului înainte de a fi introduse produsele în rafturi pentru vânzare.” R.l. 25 VII 73 p. 3. ◊ „Întreprinderea de mase plastice Viitorul din Oradea anunță că produce un sortiment diversificat de etichete autoadezive pentru decorarea și inscripționarea produselor din lemn, carton, hârtie, plastic, sticlă și chiar din metal.” R.l. 4 I 85 p. 5 (din inscripționa; cf. fr. inscription; C. Lupu în SCL 6/82 p. 506)

inscripționare dex

Intrare: inscripționa
inscripționa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: inscripționare
inscripționare substantiv feminin