INSAȚIETÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi insațiabil; insațiabilitate. [Pr.: -ți-e-] – In1- + sațietate.

INSAȚIETÁTE s. f. (Rar) Lăcomie; (fig.) aviditate, nesaț; (rar) insațiabilitate. [Pr.: -li-e-] – In1- + sațietate.

*insațietáte (rar) (-ți-e-) s. f., g.-d. art. insațietắții

insațietáte s. f., g.-d. art. insațietății

INSAȚIETÁTE s.f. Insațiabilitate. [Pron. -ți-e-. / < it. insazietà].

INSAȚIETÁTE s. f. poftă excesivă de mâncare, lăcomie. (fig.) aviditate, nesaț; insațiabilitate. (< it. insazietá)