ÍNPUT, inputuri, s. n. 1. (Electron.) Intrare (1). 2. (Inform.) Intrare (2). – Cuv. engl.

ÍNPUT s. n. 1. (Electron.) Intrare (1). 2. (Inform.) Intrare (2). – Cuv. engl.

ínput (angl.) s. n., pl. ínputuri

ínput s. n.

ÍNPUT s.n. (Tehn.) 1. Intrare, introducere. ♦ Energie, forță introdusă într-un sistem tehnic. ♦ Elemente inițiale ale unui anumit procedeu, proces, fenomen etc. 2. Introducere de date într-un sistem electronic. ◊ Input-output = raportul dintre energia sau forța introdusă într-un sistem tehnic, fizic sau natural și energia sau forța produse de acestea; ansamblu de operații privind elaborarea datelor la un calculator electronic. [< engl., fr., it. input < engl. in – în, put – a pune, a introduce, a calcula].

INPUT s. n. 1. intrare, introducere. *energie, forță introdusă într-un sistem tehnic. *elemente inițiale ale unui anumit procedeu, proces, fenomen etc. 2. introducere de date într-un sistem electronic. ♦ ~ out-put = raportul dintre energia sau forța introdusă într-un sistem tehnic, fizic sau natural și energia sau forța produse de acestea; ansamblu de operații privind elaborarea datelor la un calculator electronic. (< engl. input)