INOXIDÁBIL, -Ă, inoxidabili, -e, adj. (Despre substanțe) Care nu se poate combina cu oxigenul; (despre metale sau aliaje) care este rezistent la oxidare în contact cu aerul sau cu apa, care nu ruginește, neoxidabil. – Din fr. inoxydable.

INOXIDÁBIL, -Ă, inoxidabili, -e, adj. (Despre substanțe) Care nu se poate combina cu oxigenul; (despre metale sau aliaje) care este rezistent la oxidare sau la contactul cu apa, care nu ruginește, neoxidabil. – Din fr. inoxydable.

INOXIDÁBIL, -Ă, inoxidabili, -e, adj. (Despre metale și aliaje) Care nu se poate combina cu oxigenul, care rezistă la oxidare, care nu ruginește. Oțel inoxidabil.

inoxidábil (i-no-/in-o-) adj. m., pl. inoxidábili; f. inoxidábilă, pl. inoxidábile

inoxidábil adj. m. (sil. mf. in-) oxidabil

INOXIDÁBIL adj. neoxidabil. (Metal ~.)

Inoxidabil ≠ oxidabil

INOXIDÁBIL, -Ă adj. (Despre metale și aliaje) Care nu se oxidează, care nu ruginește. [Cf. fr. inoxydable].

INOXIDÁBIL, -Ă adj. (despre metale, aliaje) care nu se oxidează. (< fr. inoxydable)

INOXIDÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre metale și aliaje) Care nu se oxidează. [Sil. in-o-] /<fr. inoxydable

*inoxidábil, -ă adj. (in- și oxidabil). Care nu se poate oxida.