Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru inovator

INOVAT├ôR, -O├üRE, inovatori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) care realizeaz─â o inova╚Ťie; (persoan─â) care inoveaz─â ceva. ÔÇô Din fr. innovateur.
INOVAT├ôR, -O├üRE, inovatori, -oare, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) care realizeaz─â o inova╚Ťie; (persoan─â) care inoveaz─â ceva. ÔÇô Din fr. innovateur.
INOVAT├ôR, -O├üRE, inovatori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care realizeaz─â ╚Öi introduce ceva nou ├«ntr-un domeniu de activitate; persoan─â care aduce o inova╚Ťie ├«ntr-un sector al produc╚Ťiei, av├«nd ca rezultat ├«mbun─ât─â╚Ťirea calitativ─â ╚Öi cantitativ─â a muncii. Ini╚Ťiativa creatoare a inovatorilor descoper─â rezerve uria╚Öe pentru sporirea productivit─â╚Ťii muncii. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2696. ÔŚŐ (Adjectival) Experien╚Ťa sovietic─â constituie un factor de seam─â ├«n dezvoltarea spiritului inovator al muncitorilor ╚Öi tehnicienilor din ╚Ťara noastr─â. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2809.
inovatór adj. m., s. m., pl. inovatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. inovatoáre
inovatór s. m., adj. m., pl. inovatóri; f. sg. și pl. inovatoáre, g.-d. sg. art. inovatoárei
INOVATÓR adj. înnoitor. (Un spirit ~.)
INOVAT├ôR, -O├üRE s.m. ╚Öi f. Cel care inoveaz─â ceva, cel care introduce o inova╚Ťie. ÔÖŽ adj. ├Ännoitor. [Cf. fr. innovateur].
INOVAT├ôR, -O├üRE s. m. f., adj. (cel) care realizeaz─â o inova╚Ťie; care inoveaz─â. (< fr. innovateur)
INOVATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care inovează ceva; înnoitor; novator. /<fr. innovateur
INOVAT├ôR2 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) m. ╚Öi. f. Autor al unei inova╚Ťii. /<fr. innovateur
inovator m. cel ce inoveaz─â.
*inovat├│r, -o├íre adj. Care ├«no─şe╚Öte, inoveaz─â. ÔÇô ╚śi novator.

Inovator dex online | sinonim

Inovator definitie

Intrare: inovator (adj.)
inovator adjectiv
Intrare: inovator (s.m.)
inovator substantiv masculin