19 definiții pentru inovare
INOVÁ, inovez,
vb. I.
Intranz. A face o inovație. ♦
Tranz. A introduce modificări, a face înnoiri în ceva; a înnoi. – Din
fr. innover, lat. innovare. INOVÁRE, inovări,
s. f. Acțiunea de a inova și rezultatul ei; înnoire, inovație. –
V. inova. INOVÁ, inovez,
vb. I.
Intranz. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi. ♦ A introduce, a adopta, a propaga o inovație. – Din
fr. innover, lat. innovare. INOVÁRE, inovări,
s. f. Acțiunea de a inova și rezultatul ei; înnoire, inovație. –
V. inova. INOVÁ, inovez,
vb. I.
Intranz. A introduce fapte, lucruri, metode noi în felul de a munci, în obiceiuri, în legi etc.
INOVÁRE, inovări,
s. f. Acțiunea de
a inova și rezultatul ei; înnoire, inovație. Spiritul de inovare trebuie să înlocuiască pretutindeni rutina.
inová (a ~) vb.,
ind. prez. 3 inoveáză
inováre s. f.,
g.-d. art. inovắrii;
pl. inovắri
inová vb., ind. prez. 1 sg. inovéz, 3 sg. și pl. inoveáză inováre s. f., g.-d. art. inovării; pl. inovări INOVÁRE s. inovație, înnoire. INOVÁ vb. I. intr. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a introduce, a adopta, a propaga o inovație. [< fr. innover, it. innovare].
INOVÁ vb. I. intr. a face o inovație. II. tr. a introduce o noutate într-un domeniu, sistem etc. (< fr. innover, lat. innovare)
A INOVÁ ~éz 1. tranz. (domenii de activitate, sisteme tehnice) A supune unei inovații. 2. intranz. A face inovații într-un anumit domeniu de activitate. /<fr. innover, lat. innovare inovà v. a introduce oarecari schimbări sau modificări (într’un guvern, uz sau lege).
*inovéz v. tr. (lat. in-novo, -áre, d. novus, noŭ). Înoĭesc, modific.
INOVARE s. inovație, înnoire. Inovare dex online | sinonim
Inovare definitie
Intrare: inova
inova verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: inovare
inovare substantiv feminin