Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru inovare

INOV├ü, inovez, vb. I. Intranz. A face o inova╚Ťie. ÔÖŽ Tranz. A introduce modific─âri, a face ├«nnoiri ├«n ceva; a ├«nnoi. ÔÇô Din fr. innover, lat. innovare.
INOV├üRE, inov─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inova ╚Öi rezultatul ei; ├«nnoire, inova╚Ťie. ÔÇô V. inova.
INOV├ü, inovez, vb. I. Intranz. A face o schimbare, a introduce o noutate ├«ntr-un domeniu, ├«ntr-un sistem etc.; a ├«nnoi. ÔÖŽ A introduce, a adopta, a propaga o inova╚Ťie. ÔÇô Din fr. innover, lat. innovare.
INOV├üRE, inov─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inova ╚Öi rezultatul ei; ├«nnoire, inova╚Ťie. ÔÇô V. inova.
INOVÁ, inovez, vb. I. Intranz. A introduce fapte, lucruri, metode noi în felul de a munci, în obiceiuri, în legi etc.
INOV├üRE, inov─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inova ╚Öi rezultatul ei; ├«nnoire, inova╚Ťie. Spiritul de inovare trebuie s─â ├«nlocuiasc─â pretutindeni rutina.
inová (a ~) vb., ind. prez. 3 inoveáză
inováre s. f., g.-d. art. inovắrii; pl. inovắri
inov├í vb., ind. prez. 1 sg. inov├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. inove├íz─â
inováre s. f., g.-d. art. inovării; pl. inovări
INOVÁ vb. a înnoi.
INOV├üRE s. inova╚Ťie, ├«nnoire.
INOV├ü vb. I. intr. A face o schimbare, a introduce o noutate ├«ntr-un domeniu, ├«ntr-un sistem etc.; a introduce, a adopta, a propaga o inova╚Ťie. [< fr. innover, it. innovare].
INOV├ü vb. I. intr. a face o inova╚Ťie. II. tr. a introduce o noutate ├«ntr-un domeniu, sistem etc. (< fr. innover, lat. innovare)
A INOV├ü ~├ęz 1. tranz. (domenii de activitate, sisteme tehnice) A supune unei inova╚Ťii. 2. intranz. A face inova╚Ťii ├«ntr-un anumit domeniu de activitate. /<fr. innover, lat. innovare
inov├á v. a introduce oarecari schimb─âri sau modific─âri (├«ntrÔÇÖun guvern, uz sau lege).
*inov├ęz v. tr. (lat. in-novo, -├íre, d. novus, no┼ş). ├Äno─şesc, modific.
INOVA vb. a înnoi.
INOVARE s. inova╚Ťie, ├«nnoire.

Inovare dex online | sinonim

Inovare definitie

Intrare: inova
inova verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: inovare
inovare substantiv feminin