INOVÁ, inovez, vb. I. Intranz. A face o inovație. ♦ Tranz. A introduce modificări, a face înnoiri în ceva; a înnoi. – Din fr. innover, lat. innovare.

INOVÁRE, inovări, s. f. Acțiunea de a inova și rezultatul ei; înnoire, inovație. – V. inova.

INOVÁ, inovez, vb. I. Intranz. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi. ♦ A introduce, a adopta, a propaga o inovație. – Din fr. innover, lat. innovare.

INOVÁRE, inovări, s. f. Acțiunea de a inova și rezultatul ei; înnoire, inovație. – V. inova.

INOVÁ, inovez, vb. I. Intranz. A introduce fapte, lucruri, metode noi în felul de a munci, în obiceiuri, în legi etc.

INOVÁRE, inovări, s. f. Acțiunea de a inova și rezultatul ei; înnoire, inovație. Spiritul de inovare trebuie să înlocuiască pretutindeni rutina.

inová (a ~) vb., ind. prez. 3 inoveáză

inováre s. f., g.-d. art. inovắrii; pl. inovắri

inová vb., ind. prez. 1 sg. inovéz, 3 sg. și pl. inoveáză

inováre s. f., g.-d. art. inovării; pl. inovări

INOVÁ vb. a înnoi.

INOVÁRE s. inovație, înnoire.

INOVÁ vb. I. intr. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a introduce, a adopta, a propaga o inovație. [< fr. innover, it. innovare].

INOVÁ vb. I. intr. a face o inovație. II. tr. a introduce o noutate într-un domeniu, sistem etc. (< fr. innover, lat. innovare)

A INOVÁ ~éz 1. tranz. (domenii de activitate, sisteme tehnice) A supune unei inovații. 2. intranz. A face inovații într-un anumit domeniu de activitate. /<fr. innover, lat. innovare

inovà v. a introduce oarecari schimbări sau modificări (într’un guvern, uz sau lege).

*inovéz v. tr. (lat. in-novo, -áre, d. novus, noŭ). Înoĭesc, modific.

INOVA vb. a înnoi.

INOVARE s. inovație, înnoire.